D’EST Prologue: O’ Mystical East and West

Din păcate acest articol este disponibil doar în English.

Public Speaking Second Edition

Programul „Public Speaking” lucrează cu tensiunea dintre ideea de artă pentru artă și potențialul artei de a produce schimbare socială. Inspirate de experiențele noastre de candidați la președinția României, campioane la concursuri de retorică, starlete de televiziune, speculanți imobiliari, punk cholos și filozofi pop am dezvoltat un set de instrumente pentru aproprierea și subminarea exprimării politice.

Componente:
Expoziție Public Speaking
(Larisa Crunțeanu și Sonja Horung, Candidatul la Președinție, Xandra Popescu și Adrian Knupppertz, Veda Popovici)
Artiștii implicați propun strategii contradictorii precum: angajament și activism explicit (Instrumentar revoluționar, istoria artei retrasată prin pătratul negru de Veda Popovici), subversiv (Cu mine ești în siguranță de Xandra Popescu și Adrian Knuppertz ), poetic (Femina Subtetrix de Larisa Crunțeanu și Sonja Hornung), sau meta-limbaj (Candidatul la Președinție 2083 de Cosima Opârtan și Ion Dumitrescu).

Workshop de Oratorie conceput de Xandra Popescu
Articulează un cadru conceptual în care patru artiști (performerii Larisa Crunțeanu, Cosima Opârtan, Ion Dumitrescu și Richard Pettifer) își dezvoltă propriul stil motivațional pentru a-i ajuta pe participanți să-și creeze un personaj public carismatic. Workshop-ul împrumută elemente ale emisiunilor de tip talent show, în care participanții trec printr-un proces radical de transformare .

Lectură-performance Artist Developement de Richard Pettifer
Un filozof est european, teoretician versat și intelectual marxist înflăcărat discută despre activism în artă și artă politică. Pe parcurs acesta analizează diferite metode self-help pentru artiști precum teatrul oprimaților (Augusto Boal), estetica relațională (Nicolas Bourriaud) și actul participativ (Claire Bishop) în contextul unei realității neoliberale concepute pentru a valida identitatea artistică în timp ce manipulează conform propriilor sale scopuri. Presărat cu bancuri din fosta Iugoslavie.

Concert cu Raze de Soare
La sfârșitul anilor ‘80 și începutul anilor ‘90, România a fost martora dezvoltării unei pseudo-industrii a nunților. Sute de trupe s-au ivit în toată țara, propunând în cadrul evenimentelor familiale sunetul predilect devenit ulterior ceea ce numim astăzi „proto-manele” – un pop oriental electrifiant amestecat cu iz local.
Ep-ul Raze de Soare – Albatros este un tribut pentru trupa omonimă de „proto-manele”, pionieră a muzicii de restaurant minimală sintetizată.

* Credit Foto: Anton Roland Laub

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Instrumentar Revoluționar – Istoria artei retrasată prin pătratul negru

September 17th – October 6th, 2015
Opening: September 17, 7 p.m.

One hundred years ago Kazimir Malevich painted the Black Square, one of the most iconic works in art history, and through it, denounced centuries of aesthetic formalism, art for art’s sake, and the subordination of art to the taste of the ruling classes. Since then, the black square has become a sign of erudition and class distinction, at odds with the revolutionary vision of its author. If we would be to retrace an art history loyal to the original idea of the black square, who could tell such a story and how would it look?

The History of Art Retraced Through the Black Square instructs its viewers to reconsider moments in art history as contexts of political antagonisms.

The artist’s body of theoretical work is massive, supporting the claims made in the work itself. It is certainly no accident that over the course of the instructional video, Popovici at various times looks like contemporary depictions (and misguided conflations) of terrorism – and indeed, she suggests that the ‘threat’ of the work is its most potent component. The attachment of new meaning to Black Square is itself, perhaps, a kind of revolution. The re-historicisation is repeated in the artist’s borrowing from her own oeuvre – the triangles from last year’s LGBT workshop, the monumental nature of their presentation from Migrant’s Monument (2014), the attack on the supposed neutrality of law and the figure concealed in black derives from Story of the Fall #3 (2014). More than previously in Popovici’s works, perhaps, Revolutionary Gear has a reflexive quality, flirting with introversion, recycling concerns as if re-examining past decisions. (Richard Pettifer in ARTA Magazine, 2015)

This project is part of the Public Speaking programme initiated by Xandra Popescu and Larisa Crunțeanu and co-curated by Dana Andrei. The programme is made possible with the support of ARCUB, through the financing programme “You Are Bucharest” and the following partners: Alexandru Dan Photography, Andreea Goia Photography, Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane, Bucharest Czech Center, DAAD Promos, Ivan Gallery, ODD, UAP, Wasteland Twinning.

Concept and performance: Veda Popovici
On site production: Larisa Crunțeanu and Dana Andrei
Image: Alexandru Dan
Sound: Witch Microphone
Voice: Mihaela Drăgan

Veda Popovici
17 Septembrie – 6 Octombrie 2015
Vernisaj: 17 Septembrie, ora 19.00

Acum 100 de ani, Kazimir Malevich crea Pătratul Negru, una dintre cele mai iconice lucrări din istoria artei, denunțând secole de formalism estetic, ideologia artei pentru artă și subordonarea artei gusturilor claselor conducătoare. Între timp, pătratul negru a devenit un semn al erudiției și privilegiului financiar, departe de viziunea revoluționară a autorului. Dacă istoria artei ar fi retrasată conform premisei pătratului, cine ar putea spune această nouă poveste și cum ar arăta ea?

Instrumentar Revoluționar – Istoria artei retrasă prin pătratul negru, un proiect video instructiv care recuperează o serie de momente din istoria artei pentru a evalua contexte politice antagonistice.

Corpul teoretic al artistei este impresionant, sprijinindu-se propriu-zis pe munca realizată de către aceasta. Nu e vorba de nicio greșeală atunci când o vedem pe Popovici în videoul instructiv luând înfățișarea unor imagini contemporane (și fuziuni care te induc în eroare) ale terorismului – într-adevăr, ea sugerează faptul că amenințarea adusă operei în sine face parte din componența de bază. Sensul noul al Pătratului Negru induce starea unei posibile revoluții. Reistorisirea narațiunii este împrumutată din alte lucrări ale artistei – triunghiuri din workshopul LGBT de anul trecut, prezentarea monumentală din Monumentul Migrantului (2014), atacul asupra neutralității legislative și chipul negru din Story of the Fall#3 (2014). Față de celelalte lucrări ale sale, Revolutionary Gear are o calitate reflexivă, flirtează cu meditația, și reciclează vechi problematici sub forma unui proces de reexaminare a deciziilor luate. (Richard Pettifer, ARTA Magazine, 2015)

Proiectul face parte din programul Public Speaking inițiat de Xandra Popescu și Larisa Crunțeanu și co-curatoriat de Dana Andrei. Programul este susținut prin ARCUB, prin programul de finanțare “Ești București”, în parteneriat cu: Alexandru Dan Photography, Andreea Goia Photography, Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane, Bucharest Czech Center, DAAD Promos, Ivan Gallery, ODD, UAP, Wasteland Twinning.

Concept și performance: Veda Popovici
Imagine: Alexandru Dan
Sunet: Witch Microphone
Voce: Mihaela Drăgan

Dance That Comes From The Mouth

În cadrul proiectului Goodbye Language, Atelier 35 prezintă Dance That Comes From The Mouth, un performance de Adriana Gheorghe.

“O coardă prea întinsă, ca strategie narativă în maniera lui Henry James (personajele principale, victimele ‘ororii’ sunt copii, și nu un copil, ci doi!, ‘oroarea’ e de natură paranormală sau psihică etc.) sau performativă, în cazul de față, manipulează percepția la limita falsetto-ului fără să treacă nici o clipă dincolo. Nota poate fi mult, mult prea forțată înainte de a fi prea târziu. Iar această lucrare ar putea fi ceva grav dacă și numai dacă folosește strategii nerușinate și îndoielnice.”

Adriana Gheorghe amestecă activitatea de performer cu cea de teoretician. A scris texte despre dansul contemporan on&off timp de 12 ani. În ultima vreme scrie doar când există o urgență. Cercetează formate hibrid prin care să livreze teorie live pornind de la conceptul de “singularitate” (“Speed Dating 1,2,3”, la Zona D, în 2014, toamna și “Prelegeri grave 1&2”, la Centrul Național al Dansului, 2015, primăvara). E parte activă din Black HyperBox, din Laboratorul de Practici Comune de la CNDB și din Room -1 (proiectul perfect). A prezentat solo-uri sau duete la CNDB, MNAC, lorgean și ZKM-Karlsruhe. A lucrat și continuă să lucreze cu Atelier 35, Alina Popa, Andreea David, Nicoleta Enache, Ingrid Berger Myhre. A început colaborarea și cu Florin Flueraș și Mihaela Dancs.

credit foto: Junji Ito, Black Paradox, 2009

Goodbye Language

24 Iunie 2015, 20.00, Atelier 35 – Vernisaj expoziție:  Zbyněk Baladrán, Irina Gheorghe, Alina Popa, Tomáš Svoboda;

25 Iunie 2015, 19.00, Atelier 35 – Performance: Adriana Gheorghe;

26 Iunie 2015, 18.00, Salonul de Proiecte – Conferință Marcus Steinweg.

Eveniment Facebook: www.facebook.com/events/698980853539998

photo credit: film still Goodbye to Language, by Jean Luc Godard.

În lucrarea lor Kafka: Vers une litterature mineure,  Gilles Deleuze și Felix Guattari își pun întrebarea cum să devii un nomad în propria limbă. Kafka răspunde: “voler l’enfant au berceau, danser sur la corde raide.”

Atelier 35 (Larisa Crunțeanu și Xandra Popescu) în colaborare cu Centrul Ceh din București (Frantisek Zachoval) prezintă Goodbye Language, un “show anti-vitrină” aducând împreună artistele și artiștii Zbyněk Baladrán, Adriana Gheorghe, Irina Gheorghe, Alina Popa, Marcus Steinweg și Tomáš Svoboda.

Recunoscând tensiunea dintre artă și cultură precum și presiunea din ce în ce mai mare asupra artiștilor să îndeplinească un rol reprezentațional, Goodbye Languageîși propune să creeze un spațiu de rezistență prin dezarticulare și imprecizie.

La nivel de metodă, Goodbye Language pune sub semnul întrebării relația dintre artă și filozofie. Arta contemporană lucrează adesea în compania unor texte filozofice ilustrând concepte, ipoteze sau idei filozofice și uneori avansând în mod practic propuneri teoretice. Goodbye Language își propune să deschidă o discuție despre alte moduri posibile de a lucra în compania filozofiei, dincolo actul ilustrării.

***

În 1933, aflat la studii în Berlin, Emil Cioran era atins de spiritul revoluționar al timpului iar în corespondența cu revista Vremea lua poziții pro-Naziste.

Întors în țară, prin divagațiile care compun Schimbarea la față a României, Cioran producea unul dintre conceptele sale cele mai problematice și ades invocate: “cultura minoră”, ­suferind de anonimat și complexe de inferioritate. Peste un an acesta se muta în Paris, unde urma să rămână pentru tot restul vieții, devenind un nomad într-o limbă majoră, limba în care a ajuns să scrie.

Patruzeci de ani mai târziu, într­-o realitate aproape paralelă, în manifestul lorKafka. Pentru o literatură minoră, Delleuze și Guattari folosesc noțiunea de “minor” într-un sens complet diferit. “Literatura minoră” devine un deziderat, aproape un imperativ în construirea altor tipuri de comunități și conștiințe. Ei o definesc ca deteritorializare a limbajului, faptul de a scrie într-un limbaj major din poziția perifericului, conexiunea subiectivă cu un imediat politic, și asamblaj colectiv al enunțării.

Goodbye Language pornește de la întrebarea: ce ar putea însemna o practică minoră în arta contemporană?

A doua zi după vernisajul expoziției, Atelier 35 prezintă lucrarea de performance a artistei Adriana Gheorghe, Dance That Comes From the Mouth. În demersul ei, Adriana Gheorghe folosește limbajul într-un mod atmosferic, deviat de atitudine și corp, învăluind în ceață granițele propriei subiectivități. Limbajul ca instrument coregrafic pentru o lucrare care se întâmplă în negocierea dintre vizibil și imaginar.

A treia zi după vernisaj, în spațiul Salonului de Proiecte, Atelier 35 organizează o discuție cu filozoful Marcus Steiweg, editor al jurnalului Inaesthetics, care lucrează la intersecția dintre artă și filozofie. Marcus Steinweg va problematiza relația dinte artă și filozofie în calitate de subiecte autonome.

Acest proiect este posibil cu sprijinul Centrului Ceh din București, Institutului Goethe din București și spațiului Salonul de Proiecte/Anexa MNAC.

Res Caecas // Lucruri Oarbe – Anton Roland Laub

 

Res Caecas

Anton Roland Laub

Vernisaj: 3 Aprilie, h. 19.00

Fb event: www.facebook.com/events/696580923800854/

Proiectul Res Caecas abordează două narațiuni arhitecturale definite de strategiile de planificare urbană a două regimuri socialiste diferite.

 

În munca lui, Anton Roland Laub documentează felul în care sistemele puterii își lasă semnătura asupra peisajului urban.

Originar din București, Laub s-a mutat în Berlin în 2003. În ultimii ani, el a revenit în București în repetate rânduri, în încercarea de a-și reconfigura propria traiectorie în spațiu și timp, între cele două peisaje.

Cercetarea sa ia ca punct de plecare situația absurdă a clădirilor a căror locație a fost schimbată ca urmare a unor motivații ideologice. Cum interferează aceste puncte de referență volatile cu reprezentările noastre despre spațiu și timp?

În lucrarea “De Oratore”, Cicero invocă anecdota lui Simonides de Ceos. Invitat de către aristocratul Scopas sa închine o odă victoriilor sale, Simonides participă la un banchet cu sfârșit tragic. În momentul în care poetul iese afară, acoperișul clădirii se prăbușește, strivind toți participanții până la desfigurare.

Simonides este singurul care poate identifica rămășițele, pe baza amintirilor sale despre poziția fiecărui invitat la masă. De aici metoda mnemotehnică loci – locuri: legarea amintirilor de forme locații specifice.

 

_RAL2053

 

_RAL2069

 

_RAL2101

Se dă un punct oarecare

Vedere Descartes

 

 

 

 

 

Sau despre imponderabilitatea unui punct

Punct

Punctul ca formă de abstracție prin excelență. Lipsit de materialitate sau dimensiune.

De fapt, a văzut cineva vreodată un punct?

 

Deși reprezintă un concept de bază al geometriei analitice, în momentul în care este supus unei analize individuale, constatăm că punctul este lipsit de conținut (F. Klein, Elementary Mathematics from an Advanced Standpoint: Geometry). Dealtfel, despre punct am aflat încă de la Euclid că nu are nicio parte.

Un nul plin de conținut, la intersecția dintre nominalism și idealism matematic, dintre geometrie și filosofie, punctul se află pretutindeni și totuși nicăieri. Dacă două lumi s-ar intersecta într-un singur punct, ele ar putea avea totul sau nimic în comun.

Un astfel de punct se găsește și în mijlocul globului ocular, acolo unde imaginea lumii se inversează, pentru a fi mai apoi proiectată cu susul în jos pe retină.

Situat incert undeva în interiorul pupilei punctul glisează în funcție de planul privirii. Acesta cuprinde în întregime două lumi – cea de dinainte și cea de dincolo de privire, rămânând totuși înafara ei.

Să îl numim punctul-în-care-privirea-se-conține-pe-sine.

Un moment de big-bang în interiorul ființei: în care imaginea întregului se adună într-un loc infim pentru ca apoi să explodeze și să facă întreg sensul pe care îl dăm lumii.

În acest punct, întreg conținutul captat de privire dobândește aceeași valoare în plan informațional – materialul se amestecă cu umbra sa, iar golul se confundă cu plinul.

Iată-ne ajunși într-un paradox: punctul lipsit de conținut devine astfel manifestarea materială a unei reprezentări bipolare.

Arantxa Etcheverria creează o serie de situații geometrice, surprinzând instanțe ale imanenței în viața de zi cu zi. Formule de îmbinare între lumină și umbră, aduse în același plan bidimensional.

Se dă un punct oarecare funcționează ca sală de așteptare, înaintea unei noi stări a conștiinței.

 

Ro-275

Untitled, Anu Ramdas, 2015

Untitled, Anu Ramdas, 2015

Atelier 35 prezintă Nivelul de libertate la -273 de grade Celsius, un show de grup format din lucrări noi semnate de 5 artiști danezi:Kasper Hesselbjerg, Camilla Reyman, Christian Danielewitz, Silas Emmery și Anu Ramdas. Proiectul a fost inițiat și curatoriat de Anu Ramdas, artistă rezidentă în cadrul Bucharest AiR în 2012.

Forța, Lumea și Papesa

Viviana Druga
20.12.2014 – 25.01.2015
Vernisaj: 20 decembrie, ora 19.00

Forța mângâie Leul cu o mână pe cap iar cu cealaltă sub bărbie. Bestia e îmblânzită sub privirea ei senină și încrezătoare. Degetul ei mare de la mâna stângă e vopsit în roșu, la fel ca degetul mare de la piciorul drept.

Goală, acoperită neglijent doar cu o eșarfă, Lumea plutește într-un văzduh albastru. În jurul ei se leagă o coroană de lauri, iar ea danseazătriumfătoare sub privirile Păsării (intelectul), Îngerului (iubirea), Boului (nevoile corpului) și Leului (sexualitatea, creativitatea).

De o paloare virginală, chipul Papesei oglindește culoarea oului pe care îl clocește. În mâini ține o carte deschisă, însă privirea ei fixează un interlocutor absent. Papesa poartă o mantie albastră și un veșmânt roșu, spre deosebire de Papă care poartă o mantie roșie și un veșmânt albastru.

Viviana Druga ne-a citit în cărți de tarot.

Convinsă că arta înseamnă magie, artista își pune puterile vindecătoare în slujba rătăcitorilor.

Selecția de muzică pentru vernisaj a fost realizată de DJ Amber Amber.

Ghidul pentru un comportament inacceptabil

Lucrarea Venus von Rokeby de Diego Velazquez, în urma atacului sufragetei Mary Richardson  //// Rokeby Venus by Diego Velazquez after the attack of suffragette Mary Richardson

1885: Lucrarea Supremo Convegno de Giacomo Grosso stîrnește controverse în cadrul primei ediții a Bienalei de la Veneția. Pictura înfățișează un Don Juan mort în sicriul său înconjurat de patru tinere dezbrăcate cu părul despletit. Patriarhul Veneției Giuseppe Sarto (viitorul Papa Pius X) încearcă să cenzureze lucrarea și o cataloghează drept ofensă la adresa decenței. Pictura rămâne totuși expusă și devine principalul punct de atracție al Bienalei.

1913: Mary Richardson intră în Galeriile Naționale din Londra cu un satîr ascuns în mînecă și sfîșie lucrarea Rokeby Venus de Diego Velasquez. Gestul face parte din acțiunea Art Attack, prin care sufragetele încearcă să distrugă lucrări care idealizează trupul femeii. Aceasta este o formă de protest față de întemnițarea Emmelinei Pankhurst – o figură marcantă în lupta pentru obținerea dreptului la vot. Muzeele rămîn închise timp de o lună în urma Art Attack.

2010: Purtînd măști de gorilă, două femei aflate pe o scenă citesc un manifest în fața a 4000 de oameni. Este ceremonia de încheiere a anului universitar la School of the Art Institute of Chicago, iar două dintre membrele colectivului Guerilla Girls își împărtășesc experiența și principiile în lupta pentru o nouă lume a artei. Printre acestea: a îmbrățișa ratarea, a fi nerăbdători, nebuni, anonimi, a duce o viață dublă, a face artă ieftină și a ne văita cu stil.

Puteți citi manifestul aici.

2013: Larisa Crunțeanu îngenunchează cu un braț în aer deasupra trupului unui tînăr întins pe jos. În jurul lor alți trei tineri par sa deplângă soarta Don Juan-ului aparent neînsuflețit. Scena are loc în mijocul pavilionului României la cea de-a 55-a Bienală de Artă de la Veneția și face parte din lucrarea O retrospectivă imaterială a bienalei de la Veneția semnată de Alexandra Pirici și Manuel Pelmuș.

Dar din ce ar trebui să fie format un ghid pentru un comportamant inacceptabil? Și ce ar însemna acesta în contextul ideei de muzeu așa cum o cunoaștem astăzi? Dar în contextul unei secțiuni de performance?

Ghid pentru un comportament inacceptabil va avea loc în perioada 10 decembrie 2014 – 14 ianurie 2015, la etajul 4 al MNAC și va include lucrări de Raluca Croitoru, Xandra Popescu & Larisa Crunțeanu, Larisa David, Adriana Gheorghe, Kiki Mihuță, Ada Mușat, Marina Oprea.

Ghid pentru un comportament innacceptabil face parte din expoziția WHAT ABOUT Y[OUR] MEMORY?, curatori Irina Cios și Iosif Kiraly, care poate fi vizitată în perioada 27.11.2014-02.02.2015 la etajul 4 al MNAC Palatul Parlamentului.

Eveniment Fb: https://www.facebook.com/events/1494649324157109
*imagine: Rokeby Venus de Diego Velasquez, după atacul lui Mary Richardson

Adio Atelier 35, Bun venit Pavilion!

Adio Atelier 35

Atelier 35 este evacuat pentru a face loc Pavilion

Solicităm Uniunii Artiștilor Plastici din România să nu cedeze organizației Pavilion spațiul în care își desfășoară în prezent activitatea colectivul Atelier 35.

http://www.petitieonline.com/atelier_35_evacuat_atelier_35_evacuated

Actualul Atelier 35 se situează în continuarea unui concept apărut în 1969, dedicat experimentului și artiștilor aflați la început de carieră, numărul 35 sugerând limita convențională a tinereții. În ultimii ani Atelier 35 a constituit un bastion de rezistență pentru arta contemporană românească auto-gestionată.

În noiembrie 2014, conducerea U.A.P.R. a decis mutarea Atelier 35 în subsolul galeriei Orizont din București, invocând argumentul continuității istorice. Considerăm că acest argument nu este valabil și constituie un pretext pentru retrogradarea practicilor artistice contemporane.

Colectivul Atelier 35 nu a fost consultat sau informat în timp util asupra deciziei. Acest mod de a opera ignoră specificul activității unui spațiu de proiecte, în care programarea și discuțiile cu artiștii pot începe cu până la un an înainte.

Programarea din perioada următoare a Atelier 35 include proiecte site-specific care adresează procesul de gentrificare din Centrul Vechi, de acum compromise.

Considerăm că înlocuirea arbitrară a Atelier 35 cu Pavilion reprezintă un mod de a retrograda în mod simbolic arta care își asumă riscuri și pune întrebări, în favoarea culturii de vitrină.

N-avem ce face cu moștenirea aceasta

4 septembrie 2014, ora 6PM

footage video capturat de la nivelul privirii statuilor
structuri geometrice care ies din raza camerelor de supraveghere

Mă gândesc la acea scenă din filmele de acțiune, cînd protagonistul atîrnă de o sfoară care începe să se rupă. Dar sfoara nu se rupe deodată – pac! și gata. Nu, timpul se dilată iar ea se rupe fir cu fir, amplificînd tensiunea. Privim sfoara rupîndu-se și anticipăm catastrofa iminentă. Dar catastrofa nu mai apucă să vină. Ceva se întîmplă în ultima clipă, la ultimul fir.

Acest moment, al ruperii treptate, reprezintă o confiscare a prezentului în așteptarea unui viitor catastrofal, cînd protagonistul ar putea muri. Obiect care servește altor obiecte, sfoara este încărcată cu subînțelesul unei neîncrederi. Trebuie să fim atenți cînd vine vorba de sfoară. Chiar și cînd pare intactă, s-ar putea ca înăuntrul ei ruperea să fi început deja.

Așadar, privind sfoara nu vei lîncezi pe suprafața ei. Privirea asupra sforii va intra în interior, căutînd vina unui posibil eșec viitor.

Proiectul “N-avem ce face cu moștenirea aceasta” explorează spațiul public ca zonă de intersecție între timp și privire. Timpul ca alunecare și amestecare a trecutului-prezentului-viitorului- și privirea ca proiecție a unei suspiciuni generalizate.

Pe axa trecut-prezent-viitor, statuile reprezintă o moștenire nesolicitată care parazitează spațiul și timpul prezent. Ele ne abat privirea de la ceea ce este personal și prezent către obiecte inanimate care invocă trecutul. O moștenire care ne privește fără să ne vadă.

În acest timp, nenumărate camere de supraveghere adună materiale video pentru o vizionare ulterioară. O moștenire a prezentului pentru viitor. A noastră către noi înșine. Și atunci mă întreb: dacă îmi petrec toată ziua de azi urmărind ziua de ieri, ziua de azi mai există?

În spațiul public, nici timpul și nici privirea nu ne mai aparțin. Ele aparțin unei forțe invizibile numite putere – fie ea stat, corporație, Celălalt. Constanta reamintire a unei guvernări.

În Atelier 35, ascunși după terase și cîrciumi, feriți de camerele de supraveghere, Dana Andrei și Coate-Goale își apropriază spații și priviri găsite prin oraș.

text de Larisa Crunțeanu

Mulțumiri: Atelier 35 (Larisa Crunțeanu și Xandra Popescu), Atelier Brut (Andrei Dinu).

Laboratotul de arta performativa prezinta VOT – Work in Progress

Acțiune. Parte din circuitul Noaptea Alba a Galeriilor 2014

baiat in cap

Fiecare cetățean român peste 18 ani contribuie cu 8.1 lei la organizarea alegerilor europarlamentare din 2014. Fiecare cetățean român contribuie financiar la expedierea unor politicieni la Bruxelles.

În noaptea de 23 Mai 2014, în Atelier 35 sunt prezentați 9 artiști-candidați. Unul dintre ei va fi în capitala belgiană în ziua învestirii politicienilor români în Parlamentul European. Și va face ceva.

Acțiunea lor din 23 Mai (nu) instigă.

Continue Reading »

Lansarea publicației 1:1

Coperta publicației 1:1, de Kazimierz Jankowski

Coperta publicației 1:1, de Kazimierz Jankowski

Atelier 35 anunță lansarea publicației 1:1, rezultată în urma proiectului cu același nume curatoriat de Mihaela Varzari.
1:1 este un proiect care utilizează noțiunea de ‘hartă’ ca instrument de analiză a noilor realități socio-economice, survenite ca urmare a extinderii către Est a frontierelor Uniunii Europene.
Publicația poate fi citită online sau descărcată de aici.

Roz, Mov & Restul. Strâmbând protestele recente

Dezbatere & atelier, parte din Luna Istoriei LGBT
Concept: Veda Popovici
8-9 Februarie 2014

 
Roz Mov & Restul. photo credit Veda Popovici

Roz Mov & Restul. photo credit Veda Popovici

 În anul ce tocmai s-a încheiat am ieșit deseori în stradă, uneori mai entuziasmat, alteori ca să îngroșăm rândurile. Diversele cauze, de la salvarea Roșiei Montane și oprirea exploatării gazelor de șist până la împiedicarea legii medierii sau a legii așa-zisei eutanasieri a câinilor au arătat că acea solidaritate proferată este o idee mai complicat de pus în practică decât pare. Așa că, după un timp, poate a fost nevoie să ne lăsăm acasă steagul roz (LGBTQIA) sau steagul mov (feminist) pentru că nu prea erau compatibile curestul steagurilor, fizice sau mentale prezente în stradă. Și poate uneori le-am lăsat acasă fără să ne dăm seama.

A venit momentul unei strâmbări (queering) a protestelor.

Vă invităm la o discuție despre cum identitățile și politicile noastre feministe și LGBTQIA sunt în acord, se intersectează sau sunt în conflict cu aceste ieșiri în stradă. Împărtășindu-ne experiențele recente de la proteste și dezbateri politice putem găsilimitele dar și punctele neexplorate ale unor astfel de solidarități.

Discuția va fi urmată de un atelier destinat tuturor celor ce vor să experimenteze cum ar putea arăta o zonă de intersecție feministă LGBTQIA și ecologică, anti-autoritară, etc. Pentru prima parte a atelierului (vineri), vom porni de la întrebarea: cum ar putea arăta un steag care să reprezinte o asemenea poziție? Ce culori ar avea, ce fundal, ce mesaj?

A doua parte a atelierului va avea loc a doua zi și va consta într-un performance public în care vom coase acest steag.

Program:
Sâmbătă, 8 februarie/Atelier 35
5-6.30 PM – Discuție
7-8.30 PM – Atelier
Duminică, 9 februarie/Atelier 35
5-7 PM – Performance

Din Roz, Mov şi Restul a reieşit un simbol mai degrabă decât un steag.
Triunghiul Roz, apropriat din limbajul clasificărilor lagărelor de concentrare naziste, are deja o istorie ca simbol pozitivat pentru o comunitate LGBTQIA militantă, ce-şi afirmă poziţia şi identitatea în variate contexte. Fabricate din fetru roz prințesă, instalaţia şi insignele evocă fetrul beuysian şi practica sculpturii sociale, dar poate mai familiar, emană o căldură vagă, o tandreţe comfortabilă şi spaţiul dulceag al unui roz al copilăriei.

Pornind de la acest contrast, Triunghiul Roz ar putea funcţiona simultan ca semn de identificare pentru comunitate şi ca semn de solidaritare cu persoanele LGBTQIA.

Puteţi culege o insignă de luni până vineri de la 11 la 19, la Atelier 35.

The Alchemy of Sweat

Workshop Ashtanga Yoga
Inițiat de: Xandra Popescu
30 Noiembrie

În data de 30 Noiembrie Atelier 35 prezintă “The Alchemy of Sweat – Introducere în Ashtanga Yoga” cu Irene Zaarour și Alexandra Solomon.

Ashtanga Yoga constă într-o practică dinamică care se foloseşte de un flux constant de mişcări şi de un anumit tip de respiraţie pentru a trece dintr-o postură într-alta. Aceasta are un caracter profund experimental și cultivă o stare de prezență, conștiință și intuiție. Astfel, starea inertă a minții și corpului se transformă într-o stare alertă de explorare a propriei dispoziții.

The Alchemy of Sweat

Continue Reading »

Atelierul de Identități Alternative – Câți eu?

În perioadele 4-8 Noiembrie 2013 și 6-10 ianuarie 2014 Atelier 35 prezintă “Workshop-ul de Identități Alternative – Câți eu?”.

Motto

„I subsist as a kind of medium of myself.”

                                                    Fernando Pessoa

Identitatea fiecăruia dintre noi poate fi considerată un joc de puzzle pe care până la un anumit punct îl putem manevra după propria voință. Ideea acestui atelier pornește de la nuvela „Tristan Vox” de Michel Tournier care explorează interconectivitatea și volatilitatea relației dintre voce și identitate. Protagonistul, Felix Robinet, prezentator de radio trecut de prima tinerețe, își creează un alter-ego, prezentându-se sub pseudonimul Tristan Vox. Sedus de inflexiunile vocii sale, publicul și-l imaginează ca pe un tânăr boem și șarmant. Acest lucru este însă în totală discrepanță cu firea și înfățișarea lui Felix Robinet. Atelierul „Câți eu?” propune participanților crearea unei identități alternative, fie pornind de la o trăsătură neexplorată fie ca exercițiu de a exista sub o identitate ce poate fi asumată în viața de zi cu zi. De-a lungul atelierului, coordonatorii vor introduce genealogia acestei idei și îi vor susține pe participanți în creearea unor identități alternative. Aceste alter-egouri vor funcționa în scris ca și pseudonime, intervenții la radio sau reality show-uri, conturi de facebook, blog-uri, profiluri matrimoniale și altele. La sfârșitul celei de-a doua perioade, proiectul se va materializa într-o expoziție care va documenta evoluția acestor identități. Participanții la atelier vor avea ocazia să își discute demersul cu artistul Mihai Mihalcea care prin practica sa a îmbrățișat o identitate alternativă.

Conceptul acestui atelier a fost dezvoltat de către Ioana Stan împreună cu Xandra Popescu din partea Atelier 35.

Ioana Stan a absolvit Istoria și Teoria Artei în cadrul Facultății de Istorie, Universitatea București și programul de Masterat în Estetică și Teoria Artei la ”Centre for Research in Modern European Philosophy” la Universitatea Kingston din Londra. Cercetările sale vizează domeniul plasticității și flexibilității formării subiectului. În trecut, a colaborat cu instituții precum Centrul de Introspecție Vizuală (București), Pavilion Unicredit (București), Binenala București 4, Anca Poterașu Gallery (București), French Riviera (Londra). În prezent lucrează ca și manager cultural la Centrul Cultural de la Londra/Fundatia Rațiu.

Înscrierile se fac în limita a 10 locuri disponibile până la data de 3 noiembrie la adresa: ioana.alexandra.stan@gmail.com. Perioada de desfășurare: 4-8 noiembrie 2013 & 6-10 ianuarie 2014; Coordonat de: Ioana Stan, Larisa Crunțeanu, Xandra Popescu.

Stranded Travelers / Curator Adriana Blidaru

10 Octombrie 2012 – 8 Noiembrie 2013
Vernisaj: JOI, 10 Octombrie, ora 19.00

Artiști:
David Horvitz (SUA)
Martin Llavaneras (ES, DE)
Dave Ball (UK, GER)
Raluca Croitoru (RO)
Bruno di Lecce (IT, DE)

Curator: Adriana Blidaru (RO, DE)

David Horvitz, 2013, Courtesy to the artist

David Horvitz, 2013, Courtesy to the artist

 

Continue Reading »

Atelierul “Modalități de Supraviețuire” cu artistul Heath Bunting

7 septembrie 2013, ora 10, padurea Băneasa, București

În cadrul proiectului 1:1: (6 – 25 septembrie 2013)
Vernisaj: joi, 5 septembrie 2013, orele 18.00
Curatoriat de: Mihaela Varzari

Heath-Bunting-woman

În cadrul proiectului 1:1, artistul britanic Heath Bunting vă invită să luați parte la atelierul-ul Modalități de Supraviețuire, în pădurea Băneasa, în afara Bucureștiului. Atelierul se adresează celor interesați să-și petreacă ziua în compania artistului pentru inițiere în cunoașterea plantelor comestibile, construirea adăposturilor în copaci și tehnici vânătorești.

Cele 25 de locuri sunt disponibile pentru primele persoane care ne contactează la:

Mihaela Varzari: mihaela_varzari@yahoo.co.uk

Heath Bunting s-a născut Buddhist in Wood Green, Londra, Anglia și posedă calitatea de a-și provoca singur râsul (momentan redusă doar la zâmbet). Este unul dintre inițiatorii grupurilor artistice, net.art, irational.org și sport-art. Este autodidact iar opera lui independentă în mod autentic este directă și necomplicată, și nu a obținut niciodata vreun premiu. Aspiră să fie membru util al societății și este preocupat de dezvoltarea unui sistem de mutație identitară de înaltă expertiză.

La ora 01:42 pe 31/12/2011, la domiciliul său din Bristol, artistul a inventat web 3.0, care este de vânzare la prețul de 100 de milioane de dolari.

1:1 este un proiect care utlilizează noțiunea de ‘hartă’ ca instrument de analiză a noilor realități socio-economice, survenite ca urmare a extinderii către Est a frontierelor Uniunii Europene. Ce nou set de atitudini se dezvăluie, atunci când hărțile nu mai reprezintă teritoriul geografic iar relația dintre cuvinte și realitate devine una imposibilă?

Artiști participanți:
Liliana Basarab (România)
Heath Bunting (U.K.)
Victor Man (România/Germania)
Deimantas Narkevicius (Lituania)
Tanja Ostojic (Serbia/Germania)

Extra info:
www.irational.org
www.tate.org.uk/context-comment/video/heath-bunting-interview
http://mihaela-varzari.blogspot.co.uk/

1:1

Film still from Ziad Antar, Tokyo Tonight (2003), courtesy of the artist

5 – 26 septembrie 2013

Artiști participanți: Liliana Basarab (România) Heath Bunting (U.K.) Victor Man (România/Germania) Deimantas Narkevicius (Lituania) Tanja Ostojic (Serbia/Germania)

Curatoriat de: Mihaela Varzari

În cartea sa Sylvie and Bruno Concluded (1889), Lewis Carroll descrie o hartă imposibilă. În această istorisire fantastică, un profesor explică cum cartografii țării sale experimentau cu hărți din ce în ce mai mari, până când au ajuns la o hartă de unu la unu. „Nu a fost niciodată desfășurată, încă”, spune el. „Fermierii nu au fost de acord: au spus că aceasta ar acoperi întreaga țară, iar lumina soarelui nu ar mai pătrunde! Așa că acum folosim țara însăși ca hartă și vă asigur că e aproape la fel de eficientă.

Proiectul 1:1 reunește șase artiști contemporani internaționali, ale căror lucrări exploatează conceptul de „cartografiere”. Acest concept devine astfel un instrument de (re)definire a subiectivității, (in)format de și prin forțe biopolitice complexe. Granițele fizice încep să preia conturul granițelor mentale, iar reprezentarea devine punctul central. 1:1 tratează relația complexă dintre memorie, cetățenie și identitate într-o manieră provocatoare și intenționat evazivă. Punctul de plecare al proiectului îl constituie  oscilația constantă între dorință și nevoie a teritoriilor recent afiliate Uniunii Europene. Prin lucrările selectate, proiectul discută atitudinea intransigentă a Uniunii Europene pe parcursul negocierilor cu viitoarele state membre și ecourile ulterioare integrării. Mai precis, dictatura economică care a urmat. Astfel, proiectul subliniază impactul pe care Europa, acest teritoriu din ce în ce mai puternic cu multiple națiuni, îl are la nivel global.

Continue Reading »

A State of Un-Play

Cristina

16 – 30 iulie 2013

Curator: Diana Ali

Artiști: Aaron Oldenburg, Allen Coombs, Benjamin PoynterBeverley HoodBonnie LaneCristina Amelia Candea, digitaldialogues (Darren Williams / Jason Davies), Fiona Robertson, Guy Tarrant, Helen Stratford, Irina and Silviu SzekeyJames MooreJean HarlowJonathan J. Kelham, Katy Wallwork, Kayla ParkerKlaus Pinter, Larisa David, Leslie Robinson, Lou Hazelwood, Marcel Craven, Monika Rak, Papamali Christiana, Simohammes Fettaka, Simon Fand, Tom Hackett, UNIȚIA, Ziggy Evitts.

Jocul este definit ca fiind un set de mize, reguli, provocări și interacțiuni. În accepțiunea lui Ludwig Wittegenstein, jocul poate fi un ințeles eronat al limbajului și al minții umane. Deoarece interpretăm greșit limbajul, ne folosim de mijloace indirecte de comunicare prin experimente și jocuri mentale, pentru a ne exersa capacitatea de a îi investi cu putere pe ceilalți, sau pentru a îi demoraliza. Ce extreme putem parcurge pentru a ajunge recunoscuți, doriți, acceptați și realizați? Continue Reading »

Reborn, This Time As a Romanian

20 iulie 2013

Artist: Signe Chiper-Lillermark

Signe Chiper-Lillemark s-a reintors in Danemarca in 2010, dupa ce a petrecut o perioada de cativa ani in Romania, unde a studiat la Universitatea de Arte din Bucuresti. Pana in prezent a experimentat cu diferite forme de expresie vizuala, cum ar fi scenografie, ilustratie si vj-ing. Folosindu-se de diferite mestesuguri, lucrarile lui Signe adreseaza probleme legate de identitate si nationalitate. Signe lucreaza in special cu fotografie si video, atat in format analog, cat si digital. Lucrarile sale video au fost prezentate in diferite expozitii si festivaluri, precum: Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti si Marina Abramovic Institute din San Francisco.

singe mileu

Signe Chiper-Lillermark, Reborn, This Time As A Romanian, expus la Atelier 35, București, 2013

Imagini exemplare

4-14 iunie 2013

Artist: Bogdan Teodorescu

Inițiat de Larisa Crunțeanu

Imagini exemplare reprezintă colaborarea dintre un profesor și elevii săi, în căutarea unei înțelegeri mai bune a imaginii, printr-un simplu exercițiu de desen. Două reproduceri ale unor capete clasice grecești au stat la baza a mai mult de o sută de cópii în creion pe hîrtie de calc, arătînd astfel modurile diferite prin care percepem și interpretăm.
La acestea s-a adăugat citirea cu voce tarede către un mic grup de elevi, a unui poem de Pablo Picasso, ales tocmai pentru lipsa punctuației sau a vreunei convenții de text. Prima dată grupul a citit la unison, pentru ca mai apoi fiecare să citească în parte, oferind în consecință o serie de interpretări personale. Ca o extensie, un alt poem de Picasso a fost transpus muzical de eleva Silvia Andrei, care l-a cîntat la pian ca pe o revelație demonstrativă despre ordinea ascunsă din spatele accidentului și haosului.
Artistul Bogdan Teodorescu, în calitatea lui de profesor, le-a răspuns elevilor prin cîteva lucrări, unde a încercat să piardă și să uniformizeze detaliile și trăsăturile importante ale portretelor reproduse, prin maniera mai puțin controlabilă a picturii. (Patru fotografii au fost modificate prin pictarea în ulei).

În acest proiect au fost implicați elevi de la Colegiul Național „Sf. Sava” și Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, cu vîrsta între 15 și 17 ani.

IMG_9074_

De la obiect la comportament: proces si context in arta contemporană

12-17 mai 2013

Workshop cu Harmen de Hoop (NL) si Tudor Bratu (RO/NL)

Inițiat de Alice Gancevici 

Atelier 35 a găzduiește un workshop intensiv de 6 zile, susținut de artiștii Harmen de Hoop și Tudor Bratu. Pe parcursul workshop-ului From Object to Behavior: Process and Context in Contemporary Art, artiștii invitați vor propune și vor dezvolta, alături de participanți, o serie de teme/sarcini care au ca punct de pornire relația individului cu domeniul public. Se va face uz atât de contextul Centrului Vechi, de vitrinele galeriei Atelier 35, cât și de prezentările punctuale ce vor avea loc: artiști, teme și situații; cu intenția de a genera și alimenta un tip de reflecție și reacție la adresa spațiul public și la felul în care acesta determină un anumit tip de comportament.

harmen de hoop 5

Continue Reading »

Click To Add Normality

09 mai 2013

Expoziție de grup

Inițiat de Alexandra Croitoru

Curatoare: Andreea Goia și Anastasia Jurescu

Artiști: Bogdan Catălin Cazacioc, Ileana Faur, Alexandra Ivanciu, Iulia Mocanu, Mădălina Marinescu, Oana Oancea, Cristina Opran, Ana Sechereș, Cristian Talpeanu
“Click to add normality” este o expoziție colectivă, ce însumează răspunsurile și viziunile artiștilor angajați într-un demers menit să chestioneze ideea de normalitate și anormalitate, granițele și limitele normaliății, instantele ce garantează normalitatea și în ce măsură normalul se identifică cu norma. 
click to add to normality

Ileana Faur si Ioana Gheorghiu

Continue Reading »

Improvizație liberă

04 mai 2013

Sound Performance

Inițiat de Larisa Crunțeanu

Artiști: Laurentiu Coțac, Șerban IliceviciDan Michiu

Prin acest eveniment cei trei artiști reacționează performativ la ambientul sonor al Centrului Vechi al Bucureștiului. De la freamătul provocat de mișcarea continuă, fragmentele de conversație, muzica teraselor, până la vibrația geamurilor și acustica locului, efervescența și inconsistența audio sunt incluse în actul lor experimental.

                         

michiu ilicevici cotac1

De la stânga la dreapta: Șerban Ilicevici, Laurențiu Coțac și Dan Michiu în timpul performance-ului.

Continue Reading »

Ce e asta?

27 – 28 aprilie 2013

Instalație foto, muzică, performance

Artiști: Ionuț Chirilă, Christian Roncea

Inițiat de Larisa Crunțeanu asistată de Ioana Gheorghiu

Christian (Poli) și Ionuț (Chirilă) au 15 ani sunt elevi în clasa a IX-a. Amândoi cred că au ceva special care îi diferențiază de colegii de clasă și atmosfera din curtea școlii. Sunt artiști fotografi.

Poli face fotografii pe film și le developează singur. Folosește un Yashika moștenit de la tatăl său și un Lomo fisheye. Chirilă face fotografii pe film și pe digital. Tot pe digital face și scurte filmări în timp ce se dă pe skateboard. Împreună produc o cantitate uriașă de material pe care îl arhivează fără a-l selecta. Un jurnal fără direcție sau scop. Un jurnal pe care cei doi nu-l pot defini altfel decât “ce e asta?”

ce e asta

Fără titlu, Ionuț Chiriă, 2012

Continue Reading »

Leapșa pe jumătate rezolvată

03 – 24 aprilie 2013

Artiști: Raluca Croitoru, Mihai Gui, Kiki Mihuță

Acest proiect a fost realizat în parteneriat cu departamentul Foto-Video din cadrul Universități Naționale de Arte București. Trei studenți au fost selectați să își expună, curatorieze propriile proiecte. Expoziția prezintă reflecția lor cu privire la arta implictă în social. La intersecția dintre conștientizare și căutare de soluții, ei invită privitorul să-și asume o poziție activă, fie că este vorba despre relații sociale, etică alimentară sau folosirea resurselor disponibile în mediul artistic și editorial.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Kiki Mihuță, The Half Solved Tag, expus la Atelier 35, București, 2013

Continue Reading »

Tind să întreb dacă mi se va întâmpla ceva

05 martie 2013

Artist: Diego Cibelli 

Un corp nu este niciodată singular, total independent ***. Relația sa *** cu elementele înconjurătoare *** îl determină. Atunci când te deplasezi în taxi prin spațiul urban, corpul tău și al șoferului trec prin aceeași stare ***. În urmărirea unei destinații, amândoi treceți pe lângă *** alte posibile destinații. Șoferul deține mai multe informații decât tine, el a văzut spațiul pe care îl traversați în formele sale anterioare.

Privește-l ca pe un arheolog, care te ghidează ***.

Diego Cibelli este un artist eclectic care tranziționează cu ușurință de la fotografie la video, de la instalație la performance, de la limbă la scriere. Cibelli s-a născut în Napoli și a absolvit Weissensee Kunst Hoch Schule în Berlin. Tema sa actuală de cercetare este geografia umanistică.

‘Tind să întreb dacă mi se va întâmpla ceva’ face parte din ‘Visitatio’, un proiect on-going inițiat de Diego Cibelli în 2011. În timpul expunerii, forma expoziției se va schimba și va include noi lucrări dezvoltate local.

3

Imagine din Visitatio de Diego Cibelli, 2013

LGBTcafe

12 – 28 februarie 2013

Luna Istoriei LGBT are loc în România și în alte 8 țări din Europa în fiecare februarie. Este un prilej de a sărbători viața și cultura LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender) prin explorarea istoriilor personale și pe ale celorlalți într-un context LGBT. E o ocazie de a ne bucura de diversitatea lumii în care trăim prin conștientizarea faptului că fiecare istorie personală contribuie în modul ei unic la o istorie mai mare, colectivă. De asemenea, este o șansă de a învăța și de a discuta despre lupta continuă pentru emanciparea comunității LGBT din România și întreaga lume.

Atelier 35 se alătură eforturilor anti-discriminare susținute de Asociația Accept România și transformă spațiul galeriei într-un loc lipsit de prejudecăți și anti-discriminare numit LGBTcafe.

sink or swim

Film Still din filmul Sink or Swim (1990) in regia lui Su Friedrich proiectat in timpul evenimentului

Continue Reading »

Ge-am avut și ge-am pierdut

20 ianuarie 2013

Colaboratori: Irina Botea, Alexandra Cioca, Claudiu Cobilanschi, Raluca Croitoru, Larisa David, Ileana Faur, Alice Gancevici și Remus Pușcariu, Delia Gheorghiu, Ioana Gheorghiu, Kiki Mihuță, Mirona Radu, Andreea Vintze.

`Ge-am avut și ge-am pierdut` este o expoziție colectivărealizată în urma workshop-ului „Strategii de colaborare” condus de Irina Botea la Atelier 35. Subiectul propus de Irina Botea a avut ca punct de pornire o cercetare antropologică realizată de Bogdan Iancu, privind termopanele, geamgiii și dispariția unui meșteșug.

22

Colaboratorii, Ge-am avut și ge-am pierdut, la Atelier 35, București, 2013

Continue Reading »

Strategii de colaborare

20 ianuarie – 09 februarie 2013

Workshop

Inițiatori: Alice Gancevici și Irina Botea

Pe durata workshop-ului, Irina Botea va expune o serie de metodologii de colaborare și va incita la investigarea conceptelelor cinema verite și forum theatre prin diferite metode, de la exerciții fizice derulate colectiv până la lecturi individuale, ș.a.  Participanții vor lucra apoi la realizarea unor proiecte prin care să testeze conceptele discutate, concentrându-se în elaborarea și implementarea lor pe studii de caz și situații sociale concrete. Spațiul de lucru se va extinde, de asemenea, și în afara Atelierului, iar pe parcursul workshop-ului participanții vor alege să lucreze cu video, fotografie, sunet sau performance.

15

Continue Reading »

Lumină! Mai multă lumină!

21 decembrie 2012

Anu Ramdas (DK)

bloc.negru. albastru. celuloid. diagramă. ecou. format.
galactites tomentosa.
moștenitor. moștenire.
aluzie. nonsens. caleidoscopic.
ora locală. memorie. nume. opac. curent(tăiat).
patrulater. dreptunghiular. pătrat.
topografie. incert.
violet. (zgomot)alb.
raze x. ani.

În 1810, Goethe și-a publicat  Teoria Culorilor, evaluând-o drept cea mai importantă scriere a sa. El explică jocul dinamic al luminii și al întunericului într-un mediu difuz,  ca fiind revelator al culorii. Deși controversat, se spune despre  ultimele cuvinte ale lui Goethe că ar fi fost Lumină!  Mai multă lumină!

În Faust, diavolul face un pariu cu Dumnezeu: afirmă că îl poate corupe pe Faust de la îndeletnicirile lui integre. Diavolul îi propune lui Faust urmatorul aranjament: îi va sta acestuia la dispoziție cu orice își dorește atâta timp cât e pe Pământ, iar Faust, în schimb, urmează să îl serveasca în Iad. Faust aprobă pactul și îl semnează cu o picatură de sânge.

05

Anu Ramdas, White Noise (neighbors), 393 Philips casetă înregistrată, 2012

Orașul Memorabil

15 noiembrie 2012

Arhitecți: Miruna Stroe şi Ovidiu Taloş

Memoria oraşului este personală – e o imensă colecție de amintiri individuale care se suprapun şi formează o imagine cu contururi estompate, dar și cu puncte de o nesperată claritate. Locul în care se fac fotografii de nuntă este de generaţii acelaşi, însă locul primului sărut este altul pentru fiecare.

Construcții din elemente spațiale in Brasov, 1977, din colecția Vasile Aldea

Construcții din elemente spațiale in Brasov, 1977, din colecția Vasile Aldea

Continue Reading »

Comisia de Îndreptare Culturală

22 octombrie 2012

Inițiatori: Ioana Păun și Alexandru Berceanu

București, 22 octombrie 1958: Ofensiva Generozității înființeză la Atelier35 Comisia de Îndreptare Culturală.

1958 este anul în care Armata Sovietică Prietenă se întoarce după ani de despărțire în Patria Mamă, URSS. Este anul în care prin decretul 89, “pot fi stabilite locuri de munca anume destinate persoanelor care prin faptele sau manifestarile lor primejduiesc sau încearcă sa primejdiuasca ordinea de stat, dacă acestea nu constituie infracțiuni.” 1958 este anul deschiderii șantierului Canalul Dunăre-Marea Neagră. Pe 3 aprilie, în Consfătuirea de la Constanța, Gheorghe Gheorghiu Dej hotărăște creșterea ritmului colectivizării. Regizorul Valeriu Moisescu a ales să introducă acest discurs în spectacolul său, “Mireasa Desculța”. Oare primejduiește această alegere ordinea de stat deși nu constituie o infracțiune?

paun 2

Continue Reading »

De-a lungul străzii

18 – 23 octombrie 2012

Artiști: Stefan Glettler și Petra Schweifer

Ințiată de Alice Gancevici 

Along the Street însumează observațiile artiștilor Stefan Glettler și Petra Schweifer în cadrul rezidenței de două luni organizate de Bucharest Artists in Residence. Lucrările celor doi funcționează ca demersuri și rezultate separate, formulând reacții diferite la experiențele acumulate împreună, de-a lungul pelegrinărilor prin România, cât și în proximitatea reședinței acestora din București.

Along The Street_poster_site

Continue Reading »

Cafe 35

21 septembrie – 5 octombrie 2012

Expun: Daniela Palimariu si Atelier Brut.

Inițiat de Alice Gancevici

Cafe 35 este produsul colaborării dintre Alice GanceviciAtelier Brut  și  Daniela Palimariu,

Cafe 35 a pornit din nevoia de a lua o poziție față de schimbările generate de gentrificarea Centrului Vechi al Bucureștiului. Proiectul vizează efectul colateral asupra spațiului cultural Atelier35, în fața căruia pe perioada verii este amplasată terasa unui restaurant.

În urma observării atente a activităților întreprinse în vecinătate, Atelierul își retrage vălul și aderă, în cadrul unei sesiuni-experiment, la o agendă spectaculară marcată prin orchestrarea de cine, ceaiuri dansante și ateliere de confecționat paste. Programul expozițional se sustrage, făcând loc meniurilor, siestei și distractiei. Peștera Atelier35, obturată de desișul de terase, se lasă oficial asimilată și pregătește, pentru a intra în competiție, noi tactici de convivialitate și arme de paradă.

Sub firma “Cafe 35”, fostul Atelier35 ne invită să regândim ce înseamnă să locuim mai bine spațiul prin negocierea unei resurse culturale raportate la contextul societății de consum. Ne dorim ca, prin montarea unui cadru reciclat din datul contextual, să repunem în contact segmente de societate care au fost menținute în stare de separație și, simultan, să testăm dacă prin convertirea noastră putem fisura sau, din contră, cimenta structura misiunii escapiste.

02

Daniela Palimariu și Atelier Brut, Cafe 35, expus la Atelier 35, București, 2012

Continue Reading »

O sută de franzele

18-30 Septembrie 2012

Pentru expoziția Mai Mult ca Perfectul,  am realizat o instalație din 100 de franzele. Acestea au fost fărâmițate și aruncate pe jos, formând un traseu marchat de la spațiul Platforma  (Calea Moșilor 62-68)  până la Atelier35 (Șelari, 13).

Procesul a fost întrerupt cu 10 metri înainte de destinație de un grup de ofițeri de poliție care ne-au ccerut să ne identificăm  si ne-au dus la secția de poliție, fără să stie exact de ce. Unii dintre noi au scăpat însă și au continuat traseul (linia punctată din harta de mai jos) până la destinație.

atelier 35

Performance, Larisa Crunțeanu la Atelier 35, Bucuresti, 2012

Continue Reading »

Laboratorul de Cercetare Atelier 35

Între 18 și 30 septembrie 2012, Spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68) găzduiește expoziția Mai Mult ca Perfectul.

În cadrul expoziției, Atelier 35 a deschis Laboratorul de Cercetare Atelier 35, în care este prezentată arhiva digitală a istoriei Atelier 35.

Atelier 35 este un concept apărut în 1966, dedicat experimentului și artiștilor aflați la început de carieră, numărul sugerând limita convențională a tinereții. Forma pe care a luat-o de-a lungul timpului conceptul Atelier35 include: filială a UAP, galerie, cenaclu, tabere de creație.

Începând din 2007, fosta echipa a Atelierului 35 (Roxana Patrichi, Daniel Alexandru, Vlad Ionescu) au demarat un proces de documentare și digitalizare a activităților, artiștilor și lucrărilor rezultate sau prezentate în cadrul Atelier35. Arhiva prezentă în spațiu este work in progress și reprezintă invitația deschisă de a cerceta, folosi, completa informațiile adunate până în prezent.

Arhiva poate fi accesata AICI 

Actiune Alternativa Atelier35 (Sibiu 1986). Sursa: arhiva personala Teodor Graur

Actiune Alternativa Atelier 35 (Sibiu 1986). Sursa: arhiva personala Teodor Graur

Vindecând nostalgia, remedii pentru o emoție istorică

28 August – 4 September 2012

Proiect selectat în programul Tineri Curatori 2012 al Galeriei de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal.

Curator: Cătălina Bolozan

Artiști: Julie Cockburn (UK), Alexandra March (UK), Kazuya Tsuji (UK)

Nostalgia nu mai este o boală individuală, ci simptomul zilelor noastre, o emoție istorică – Svetlana Boym in Viitorul nostalgiei 

Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion  investighează impactului nostalgiei asupra conștientului colectiv şi modul în care acest proces afectează produsul artistic contemporan. Inspirată de dezbateri actuale provocate de problematica nostalgiei în zona artistică, proiectul reuneşte lucrări de fotografie, pictură şi colaj care problematizează relația dintre nostalgie şi progres, conexiunile narative dintre istoria personală şi cea colectivă, provocând limitările și constrângerile mentale impuse de conceptul de timp.

„Maladia secolului”, nostalgia nu mai definește doar atașamentul pentru un loc cunoscut, iubit, familiar, ci şi dorul după un timp trecut, uneori doar imaginat, întotdeauna idealizat, şi imposibil de recuperat. Nostalgia nu este doar retrospectivă, poate fi și prospectivă. Spre deosebire de melancolie care este limitată la conștiința personală, nostalgia se referă la relația dintre biografia individuală și biografia grupurilor, dintre memoria personală și cea colectivă. Are o dimensiune utopică, doar că nu mai este direcționată către viitor. Uneori se poate îndrepta simultan în ambele direcții. Nostalgicul își dorește să reviziteze timpul ca și spațiul, refuzând să accepte ireversibilitatea acestuia și simțindu-se sufocat de limitele convenționale ale celor două concepte. Nostalgia este în cele din urmă „rebeliune împotriva ideii moderne de timp, a timpului istoric ce presupune progres” consideră Svetlana Boym, teoretician al conceptului.

Julie-Cockburn-6

Julie Cockburn, la stânga: fotografie găsită modificată, 2012 ; la dreapta: bucăți de plastic dintr-un joc, fotografie găsită, 2012

Continue Reading »

Doi _ Salon Video

5-12 iulie 2012

Artiști:  Maria Luiza Alecsandru, Florin Bobu, Simion Cernica

Propunem o selecție video reconfortantă, fără a fi lejeră. Nu doar pentru că e vară, ne depărtăm ușor de referințele evident realiste și interogăm o serie de lucrări ce aparțin unui alt context, cu 2, 4 sau chiar 6 ani în urmă. Ne oferim timp pentru joc, ambiguitate, umor personal.

Salon Video prezintă lucrările a trei artiști ce își creează câte un joc personal. Regulile acestora sunt fie explicate în amănunt, fie doar sugerate, sau chiar ignorate complet. În fiecare lucrare apare câte un performer, care ne vorbește direct, improvizează sau profită de o situație neașteptată. Fără a se lua pe ei înșiși prea în serios, artiștii respectă jocul inventat și importanța acestuia.

376456_10151063912716772_1659942137_n

Imagine, OOZ, Florin Bobu, 2010

Continue Reading »

(Nu) vreau să fiu un artist polonez

21 – 29 iunie 2012

Irina Ghenu își finalizează demersul artistic început în timpul unei rezidențe în Polonia, prezentând 11 remake-uri realizate după proiecte ale unor artiști contemporani polonezi. Declanșate de „impulsul polonez”, investigările Irinei Ghenu înregistrează încercarea progresivă de poziționare teritorială și de asimilare a contextului artistic polonez printr-o continuă raportare la spațiul cultural autohton. Remake-urile comisionează subiectele originale într-un rol nou, recontextualizat, de la examinări auto-referențiale, la reinterpretări locale ale unor probleme sinonime cu cele autentificate de artiștii polonezi. Actul artistic se distanțează astfel de formatul simulat, de copie, și acumulează observații noi prin procesele de analiză, deconstrucție, reenactment și recontextualizare.

399520_10151061535731772_908846579_n

Irina Ghenu, (Nu) vreau să fiu un artist polonez, expus la Atelier 35, 2012

Continue Reading »

Jurnalul însoțitorului discret

11 iunie 2012

Sorin Nainer prezintă Jurnalul însotițorului discret. Expoziția însumează o serie de fotografii realizate pe set din postura de fotograf de platou, pentru filmul Aurora de Cristi Puiu.

Motor, acțiune! Scena unei crime. Repetiții, pregătiri, timpi morți, plictiseală, încordare, descărcare.

Fotografia de platou constituie un gen aservit cinematografiei. Fotograful se strecoară, se furișează, se infiltrează – fotografiază în cadru, dar în mare parte în afara cadrului. În mod discret, camera sa se contaminează de perspectiva personajului. Dincolo de rolul de a documenta procesul de producție al filmului, camera începe să releve un mod de a privi lumea. Este vorba despre o afinitate cultivată cu personajul: irascibilitatea, sensibilitatea la absurd, dezordinea, jena. Sorin Nainer își depașește atribuțiile de a produce imagini de tip making of. Se inserează în textura filmului, reusind să surprindă prin imagini statice sensibilitatea personajului.

Jurnalu insotitorului discret

Continue Reading »

Casting pentru un gentleman perfect

25 mai 2012

Artiști: Soyons Impossibles

Curator: Simona Dumitriu

577113_426147530739480_901862822_n

Sălbaticii

24 martie 2012

Artist: Lea Rasovszky

Oamenii acestia solitari, care isi camufleaza singuratatile in jungle mici si elaborate de balcon, isi traiesc dragalasele neajunsuri in salbaticii de duminica. Nu este un fapt trist sau cu parfum de izolare pentru ca in realitate ei sunt multi, daca nu majoritari. In rare ocazii ei se intalnesc, poate se recunosc din prima. E ceva care ii inrudeste. Pasiunea, timpul in plus, conversatiile codificate despre pistiluri, cotiledoane, rationalismul mistic sau actionismul vienez…

ÎNCHIDE AMBII OCHI ȘTIU CĂ ȘTII

3.03-19.03.2012

Deschidere: sâmbătă, 3.03, ora 21.00
Atelier 35

Eveniment Fantomă

RELAXEAZA-TE ȘI PREDĂ-TE, ALTEREAZĂ-ȚI CERTITUDINILE, NU LUPTA, ÎMBRĂȚIȘEAZĂ IMAGINAȚIA, ACORDEAZĂ-TE. SUNTEM PROGRAMATORI. EVOLUĂM PRIN MODIFICAREA MODURILOR ÎN CARE RĂSPUNDEM. ASCULTĂ CU ATENȚIE. ÎNȚELEGE. DIRECȚIONEAZĂ-ȚI VOINȚA.
ÎN PRIMUL RÂND,
IUBEȘTE.

Urme

2-17 februarie 2012

Tudor Borduz izolează fragmente din traseul urban de zi cu zi, recuperându-le vizual printr-un tablou hiper-realist al unei lumi în care instalaţiile şi obiectele sunt privite ca artă involuntară sau readymade-uri. Un copac aplecat reverenţios în calea trecătorilor, scheletul de arcuri al unei saltele, sprijinit pe două cărămizi de BCA sau eleganţa cu care o sârmă de cablu înfiptă în pământ se apleacă aspura Dâmboviţei îşi revendică poetica în spaţiul galeriei. “Mă atrage ingenuitatea oamenilor şi îmi place să scormonesc. Nu îmi dau seama de unde a pornit, pur si simplu m-am trezit cu o grămadă de fotografii care, în timp, s-au transformat într-o colecţie”, spune artistul.

Tudor Borduz s-a născut în 1987 în Timişoara, unde a absolvit un liceu cu profil de real. A urmat cursurile de fotografie la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, urmând apoi cursurile de masterat ale aceleiaşi universităţi. Prima sa expoziţie solo, “Nu te uita” a avut loc în 2009, urmată în 2011 de expoziţia din cadrul Nopţii Albe a Galeriilor din Bucureşti, cu titlul “The Catch”
ambele la galeria Kollector.

atelier35_603

Resturi/Restul

11-28 ianuarie 2012

Ce-am strâns din Valea Cascadelor: o adunătură de amintiri dintr-o piată prin care au trecut de toate, de la struți imensi la turnuri Eiffel, de la mici la surubelnite si de la biciclete la remedii naturiste. Pe traseul obiectelor de la un proprietar la altul intervin cei care o strâng din diverse colturi ale vietii.

Câtiva fac asta de vreo 20 de ani încoace, unii vin pentru o vorbă cu colegul de lângă, altii doar pentru bani de buzunar. Obiectele se cer mutate dintr-un prezent într-altul, indiferent de starea vremii, inlocuite mereu de noul care nu lasa loc pentru trecut. Impins inafara circuitului comercial restul isi cauta un refugiu.

Piata devine o bursă si un muzeu improvizat de resturi si piese de colectii, care arhivează o istorie personală a proprietarului si una comună, prin memoria obiectelor ca oglindă a timpului.

O instalatie cu fotografii, portrete, sunet, obiecte din târg si o carte cu monografia vizuală a locului. Adunätori: Sorina Vazelina, Lidia Neagu, Grigore, Ada Musat, Alexandru Dan, Saint, Lucian Bran, George Enache, Diana Bobina. Invitati: Nicu Ilfoveanu si Octav Avramescu.

406989_339323196088581_1967121697_n

Sorina Vazelina, instalația Resturi expusă la Atelier 35, Bucuresti, 2012

Expus

 23 noiembrie 2011

Artişti: Oravecz Évi, PR group & Dan Perjovschi, Szeleczki Rozália, Serban Savu

Curator: Muskovics Gyula

Proiectul porneşte de la o expoziţie şi o serie de evenimente numite “Expus. Luând poziţii faţă de prostituţie” curatoriate de grupul activist din Ungaria 1nem Foundation Art for Gender Equality la Galeria Demo şi Fogasház Cultural Center din Budapesta în aprilie 2011. Scopul fundaţiei este acela de a ajuta victimele violenţei rezultate în urma discriminărilor de gen şi de a încuraja responsabilitatea socială a artiştilor tineri din Ungaria. Expoziţia de la Atelier 35 prezintă câteva din lucrările expuse la Budapesta, precum şi lucrări ale unor artişti români.

Prezentând prostituţia în contextul artei contemporane urmărim să canalizăm opinia publică şi s-o confruntăm cu o problemă de care majoritatea oamenilor nu sunt preocupaţi. Punctul nostru de plecare este contextul social care legitimează procesul prostituţiei şi vinderea corpurilor, precum şi indiferenţa care sprijină practica exploatării sexuale. De la schimbarea sistemului politic în regiune concepţia că prostituţia nu este nimic altceva decât „întâlnirea sexuală consensuală între doi adulţi” este din ce în ce mai răspândită. Se susţine faptul că aceasta este un „serviciu”, „cea mai veche profesie”, care nu trebuie şi nu e cazul să fie interzisă de vreme ce a existat dintotdeauna şi nu va dispărea niciodată. Această abordare, care vede prostituatele ca pe „lucrătoare sexuale” nu numai că şi-a găsit drumul spre legalizare, de exemplu în Ungaria, prin definirea „zonelor de toleranţă zero”, dar mulţi oameni împărtăşesc părerea că cele care îşi asumă acest rol, de „curtezane” sau „partide” sunt femei cu vieţi interesante şi morală decadentă. Noi, dimpotrivă – în acord cu rezoluţiile organizaţiilor internaţionale precum ONU, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Consiliul Europei – credem că prostituţia este forma cea mai răspândită de viol. Cercetări internaţionale ne arată că rata de mortalitate a prostituatelor este de patruzeci de ori mai mare decât a restului populaţiei. De obicei este o practică ce începe la vârsta de 14 ani, iar 80-95% sunt femei care au fost abuzate în copilărie şi 95% dintre ele ar părăsi imediat industria sexului dacă ar putea.

Iniţiativa noastră este în sine o poziţie împotriva alienării corpului şi a definirii acestuia ca marfă, ceea ce nu este doar moral de neacceptat dar şi o gravă încălcare a drepturilor umane ale prostituatelor.

În cadrul Zilelor Strâmbe II intenţionăm să creăm un spaţiu discursiv în galerie şi să arătăm aspectele problematice şi interpretările posibile ale subiectului. Expoziţia are ca tema principală prostituţia, însă de data aceasta în Bucureşti o vom aborda dintr-o perspectivă mai largă, acordând atenţie şi rolului expoziţiilor în societăţile contemporane, în care, precum spunea Emese Kürti, ‘revoluţiile sunt organizate de mase, nu de artă’.

588

LANSARE STRÂMB LIVING by Brynjar Åbel Bandlien

CĂMINUL CULTURAL şi HARDCOMICS lanseză duminică ora 18.00, la Galeria Atelier 35 romanul grafic STRÂMB LIVING / Brynjar Åbel Bandlien.

Coregraf norvegian stabilit de câţiva ani buni în România, Brynjar Abel Bandlien îşi concentrează expresia artistică din afara scenei prin practica virtuoasă a naraţiunii secvenţiale şi a desenului.

În primăvara lui 2009 Hardcomics i-a publicat prima bandă desenată, Strâmb live, poveste tandră despre viaţa de cuplu, prin posturi canonice și ceva poziţii sexuale, toate iconoclaste, dar nu lipsite de umor. Trei ani mai târziu, după mai multe spectacole (de exemplu, Istoria Dansului Românesc împreună cu Florin Flueraş), turnee şi călătorii, viaţa „strâmbă” a lui Brynjar reapare pe raftul librăriilor în Strâmb Living, o poveste extinsă de familie în care Oskar, bunicul lui Brynjar, este personajul central. Visele lui Oskar, undeva deasupra pădurilor norvegiene populate de elani, păsări şi peşti, ne deconectează episodic de la un cotidian structurat cât mai simplu, dar dublat de un nordic voal de calm.

Lansarea are loc în cadrul Zilelor Strâmbe, un proiect care îşi propune să abordeze, în mod performativ, forme şi probleme delicate sau generatoare de tensiune în cadrul societăţii româneşti şi nu numai.

www.caminulcultural.ro
www.hardcomics.ro

STRÂMB FILM NIGHT

Căminul Cultural and Atelier 35 Gallery presents

STRÂMB FILM NIGHT
Thursday, 9 November 2011, 8 pm
A screening of the iconic documentary that chronicles the “golden ages” of drag ball culture:
PARIS IS BURNING (Jennie Livingston)

Followed by
LIQUID SKY (Slava Tsukerman) & FLAMING CREATURES (Jack Smith)

The “Strâmb FilmNight” event takes place within Zilele Strâmbe [The Crooked Days], a project that wants to performatively address forms and issues that are fragile or tense in Romanian society but not only.

Instinct convex

Sorin Dan Cojocaru. Convex Instinct

23 Septembrie – 6 Octombrie 2011

Vernisaj:
Vineri 23 Septembrie, 19.00h

Atelier 35 prezintă în premieră expoziţia personală “Convex instinct” a artistului Sorin Dan Cojocaru. Galeria expune două dintre instalaţiile aparţinând acestei serii: “Woman of Willendorf “ şi “Luxuria”.

Tehnica laitmotiv a seriei “Convex instinct” este cea a capitonajului. Acesta a rămas emblematic prin funcţia de izolator fonic al uşilor directoriale de acum câteva decenii, învelind totodată fotoliile din spatele acestora şi pereţii ospiciilor. Capitonajul este abordat ca o structură modulară a instituţiei adevărurilor confortabile. În medicină, “capitonaj” se numeşte apropierea chirurgicală a planurilor unei cavități.
“Woman of Willendorf “ face o rememorare semantică şi formală a lui Venus în cheie actuală.
“Luxuria” reprezintă unul din cele 7 păcate capitale, cel al desfrânării.

Sorin Dan Cojocaru transpune în vizual prin elemente recognoscibile, emblematice, speculaţii proprii pe baza unor aspecte ale relaţionării interpersonale, ale comunicării, generalităţi culturale sau politice sau detalii izolate ale istoriei recente.
Formele obţinute fie reprezintă componente ale unor coduri care scoase din context creează situaţii insolite, fie evidenţiază particularităţi şi conexiuni altfel insesizabile. Dacă un punct de plecare al demersului artistic a fost asocierea elementelor aparţinând unor structuri diferite, în ultimele sale lucrări el pune în discuţie însăşi soliditatea structurilor în sine.

Continue Reading »

THE LAST COMMUNISTS’ CONVENTION

Luni, 5 septembrie 2011, ora 19.00

The Last Communits´Convention/Silvia Trăistaru

La peste 20 de ani dupa caderea comunismului, majoritatea liderilor comunisti sunt inca la o scara larga in memoria colectiva a poporului. In 2004 am inceput acest proiect cercetand fenomenul comunismului.

Instalatia “The Last Communists´ Convention” include 24 de tripticuri dimensiunea 40×80 cm, concepute intr-un stil pop, reprezentand portrete ale liderilor comunisti: Karl Marx, Friedrich Engels, Vladimir Lenin, Joseph Stalin, Leon Trotsky, Ho Chi Minh, Josip Broz Tito, Mao Zedong, Nikita Khrushchev, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Deng Xiaoping, Wladyslaw Gomulka, Leonid Brezhnev, Salvador Allende, Enver Hoxha, Todor Zhivkov, Kim Ilsung, Janos Kadar, Erich Honecker, Nicolae Ceausescu, Alexander Dubcek, Fidel Castro, Che Guevara, Hugo Chavez. Prezentarea instalatiei in expozitie se face gradual, in functie de anul nasterii personajelor care fac subiectul lucrarilor. Titlul face referire la o intalnire a tuturor liderilor comunisti, indiferent de epoca in care acestia au trait.

Acest proiect a fost expus partial in 2005 in Mainz, Germania, iar in 2010 expus in totalitate la Nord Art, Germania (curator Wolfgang Gramm).

Silvia Trăistaru (1979) traieste si lucreaza in Bucuresti ca artist vizual si restaurator de arta independent. Demersul sau artistic se extinde spre fotografie si video, insa o latura speciala a practicii sale ramane desenul si pictura. O tema importanta pe care o abordeaza este cea a portretului care surprinde realitatea din Romania post comunista. Pretextele culturale, politice, sociale si economice sunt subiectele centrale ale lucrarilor ei, dezvaluind lacunele sistemului din care face parte. Folosind o abordare vizuala care se concentreaza pe identitatea individului, prin prisma istoriei personale dar si a celei colective, lucrarile ei permit privitorului sa analizeze rolul memoriei sociale in viata de zi cu zi din Romania.

In 2010, lucrarea „My Mom at a Funeral” a fost selectata ca finalista si castigatoare a unui premiu special la cea de a 4-a editie a Concursului International Arte Laguna, Venetia Arsenale (curator Igor Zanti); in 2010 a participat la Expozitia Internationala Nord Art, Germania (curator Wolfgang Gramm); in 2009, “The Artists´s Magazine” ii selecteaza o lucrare ca finalista pentru cea de-a 26 editie a concursului anual organizat de respectiva publicatie; in 2009 participa la Cursul Experimental de Arta Contemporana, Loule, Portugalia si lucrarile le expune in cadrul „Mobilehome”, (curator Nuno Faria).

http://silviatraistaru.wordpress.com/

R-U-In?S: Underground Economies

NAG #5 Event

Opening: Friday, June 10, 8 pm

Kari Altmann, Iain Ball, Emily Jones, Sam Hancocks, Matteo Giordano, Sebastian Moyano

Energy Pangea, Visual-Aids, Ssharpp, X2MX, Sonia, Dateismo, etc.

Art Director: Kari Altmann
Curators: Silvia Saitoc, Matei Sâmihăian

The R-U-In?s: Underground Economies exhibition focuses on different strata of value exchange, be it through outsourcing memes in online databases or the illicit aggregation of products into a black market of critical attitudes. The main purpose of the project is to extract the underlying mechanisms of trading and branding networks that parallel the mainstream apparatuses, both in the realm of artistic production and the ecology of the global market.

4

Heart full of wine

Expozitia este marcata de doua actiuni, una la deschidere si una la finisaj.

In deschiderea expozitiei (17.05.2011) o motocicleta va fi demontata, ca la finisaj (05.06.2011) sa fie montata la loc gata de punere in folosinta.

ora 19:00 performance “Sesam, öffne dich!” – Oana Paula Vainer in colaborare cu Adrian Popescu

ora 20:00 muzica mixata de Ducu Buzea

Un Cuvant la asa – zisa lume mecanica a amintirilor reconstruibile ale Oanei Vainer

In lucrarile cele mai noi ale Oanei Vainer sunt utilizate tehnici de montaj asemanatoare celor folosite de Sergej M. Eisenstein. Eisenstein vorbeste despre ideea formarii unui nou gand, atunci cand montajul a doua parti independente “se ciocnesc” una de cealalta. In lucrarea “Wurmlöcher” (2011) se ciocnesc nu numai obiecte (un scaun si weingummi) si imagini ale acestora ci si legaturi personale ale artistei ce produc/creeaza mai departe o noua imagine.

“Wurmlöcher” (Gauri de vierme) face referire la un fel de “techni-coloured magic”, a unui anume Bernie Skuse. Aici este vorba despre un bat (Stecken) si un scaun format din butuci de vita de vie impletita, care indeplinesc, in mod magic, rolul de mijloc de transport dar si de busola, ghidand calatoriile lungi. La Oana Vainer acest simbol al busolei este inlocuit de un stimulent (synthetisches Genussmittel) sintetic al timpurior noastre. Copilaria artistei este marcata de experienta cresterii vitei de vie in curtea bunicii ei. Poate ca nu intamplator Oana locuieste acum la proape 2000 km distanta, in Germania, inconjurata de dealuri cu vita de vie.

“Sesam, öffne dich!” (Sesam, deschide-te!) este o serie de noi lucrari, care are ca specific rememorarea timpului pe care artista l-a petrecut in preajma tatalui sau. Acesta isi demonteaza in fiecare toamna motocicleta pentru a o reconstrui, bucata cu bucata, primavara urmatoare. Procesul, repetat ani de zile din cauza lipsei de spatiu, este intrerupt de pierderea brusca de memorie a tatalui. Titlul lucrarii (“Sesam, öffne dich!”) urmareste acest gand. Amnezia tatalui inseamna implicit si stergerea proiectiei in memorie a locului unde se gaseste motocicleta dezmembrata. “Sesam, öffne dich!” (Sesam, deschide-te!) imagineaza in aceasta istorie o podea de sticla intre apartament si beci (locul unde se afla demontata motocicleta). Odata cu revenirea imaginilor din trecut, a amintirilor, povestea este adusa in prezent. Motocicleta, ca simbol al mijlocului de locomotie, va fi inlocuita de un telefon mobil.

In video-ul “Home is the place you left” (Acasa este locul de unde ai plecat), un grup de drumeti incearca sa gasesca sensul dorintei de a escalda si de a cuceri un loc aflat la mare inaltime cu atat mai mult cu cat escaladarea sa necesita efort fizic iar in unele situatii poate presupune chiar riscarea propiei vietii. Titlul “Home is the place you left” citeaza publicatia cu acelasi nume al artistilor Michael Elmgreen si Ingar Dragset. Acasa, inteles drept acel loc de origine predeterminat, primeste o alta semnificatie odata ajuns intre straini. Oana Vainer se intreba ce inseamna acasa, ce presupune experimentarea zonei de dupa granita si care este momentul in care se deschide si “simtul” pentru locul de provenienta.

O multitudine de astfel de intrebari filozofic-existentialiste, construite in jurul ideii de dragoste, pierdere si memorie, se regasesc in lucrarile idiosincratice ale Oanei Vainer. Accesand detalii ale propriei copilarii dar si ale prezentului imediat, artista le aseaza si le slefuieste sub propriul microscop de sticla. Expozitia din Bucuresti este prima expozitia in tara ei de origine, Romania, ea insasi aflata – in oglinda lumii de dincolo de granite- pe traseul propriei “descoperiri”.

Rainer Ganahl, New York, Mai 2011

Tradus si prelucrat din limba germana de Stefan Ruschhaupt si Oana Paula Vainer.

Multe multumiri pentru sprijin lui Rainer Ganahl, Stefan Ruschhaupt, Cristian Dobrescu, Ducu Buzea, si nu in ultimul rand lui Vlad Ionescu si Adrian Popescu

Inventar Mobil

12.05.2011

Artist: Erin Tjin A Ton

Expoziția Inventar Mobil include si lucrarea “Mâncând o poveste veche”, de Bianca Gainus.

TRASH MADE / Gunoi cehesc expus la Bucuresti

Expozitie si workshop de bijuterie si decoratiuni din materiale reciclabile, realizate de catre trei tineri designeri cehi reuniti sub numele de TRASH MADE.

TRASH MADE / Anna Kozova, Linda Ciharova & Jana Krovova / 7 aprilie – 6 mai / Atelier 35 / Selari 13

vernisaj JO 7 aprilie / 19h00 / Atelier 35
workshop VI 8 aprilie / 11h00 – 17h00 / Atelier 35 / participare gratuita pe baza unei inscrieri

Instalatia ajunge pentru prima data in Romania iar colectiile sunt limitate. Pe durata vernisajului veti putea achizitona produsele TRASH MADE sau daca veti aduce cu voi deseuri electronice (de mici dimensiuni) le vom recicla impreuna.

Produsele Trash Made sunt obiecte de design care au o poveste. Obiectele sunt realizate din materiale sau componente care au fost deja folosite si cedate spre reciclare sau chiar distrugere. Aceste componente sunt fascinante prin diversitatea formelor, a culorilor si a materialelor, si isi releva foarte rapid potentialul creativ. Trash Made le indeplineste dorinta de a trai din nou si le da o noua forma, o noua functie si energie pentru o noua viata.

Workshop-ul este dedicat in special copiilor cu varste cuprinse intre 7 si 15 ani. In intervalul orar 11 – 17 se vor organiza 3 grupe a cate maxim 15 copii care vor invata cum sa isi realizeze propriile obiecte, direct de la una dintre autoare, Anna Kozova. Pentru inscrieri va rugam sa ne contactati la angelescu@czech.cz

Daca ti-a placut ce am facut cu bradutii de Craciun in cadrul evenimentului Second Chance, atunci cu siguranta proiectul Trash Made este pentru tine!

MEN

Expoziţie Lea Rasovszky la Atelier 35
Vernisaj joi, 17 martie, ora 19:00

Lea Rasovszky inventariază prototipuri masculine şi le deconstruieşte în ficţiuni mixte ale alterităţii. Celălalt este deopotrivă ginerele şi seducătorul, tatăl şi metrosexualul, Ron Jeremy, minerul şi faunul. Privit de la distanţă, el pare corpul fragmentat, schizoid al unui barbat jumătate închipuit, jumătate privit însă niciodată în întregime real.

Silvia Saitoc

Partener:
Anca Poterasu GALLERY
www.ancapoterasu.com

 

Tets Ohnari

14.12.2010

*B *R* O* W* S* I* N* G

Curators: Silvia Saitoc and Matei Sâmihăian

Artists: Tabor Robak, Ryder Ripps, Jacob Broms Engblom, Benjamin Lotan, Arran Ridley, Hector Llanquin, Scott Ostler, Kacie Kim, Alli Crawford, Jerónimo Jiménez, Joel Ritch

+dump.fm live performance

+Christian “Megazord” Oldham B ⊙☮ T Y MIDI MIX

Atelier 35 invites you to the vernacular netscapes brought to life by the Internet Archaeology surfing junkies, file type explorers, on and offline artists. The exhibition collects different approaches to internet surfing, both as an artistic practice and as a personal investigation into the history of web aesthetics.

“Internet Archaeology seeks to explore, recover, archive and showcase the graphic artifacts found within earlier Internet Culture. Established in 2009, the chief purpose of Internet Archaeology is to preserve these artifacts and acknowledge their importance in understanding the beginnings and birth of an Internet Culture.” InternetArchaeology.org

a35_browsing_4

Neither Dani Zanga / Cristina Bogdan

10.09.2010

10 / 1 Bogdan Gîrbovan

Curatori – Sanda Watt, Igor Mocanu

Vernisaj 8 iunie 2010, 19.00

Atelier 35, Șelari 13

10 / 1 este o serie de fotografii realizate în propria garsonieră de la etajul 10 şi restul de 9 pana la parter. O documentare a blocurilor comuniste, seria investighează posibilitatea infinităţii formale pe care o poate îmbrăca un spaţiu proiectat ca irevocabil identic; în ciuda faptului că în perioada comunistă, oamenii erau plantaţi în apartamente identice, în încercarea de a împiedica orice tendinţă spre individualism a omului nou,care nu trebuia să aibă nimic personal.

BLIND MUSEUM Veda Popovici

Marţi, 20 aprilie 2010, ora 19:00

Atelier35, Șelari 13, București

Operând prin intermediul textului, picturii şi fotografiei, Veda Popovici actionează în sensul destabilizării structurilor instituţionalizate, într-un demers ce vizează atât muzeul ca noţiune abstractă cât şi contextul muzeal local.

Printr-o trimitere explicită la conceptul de istorie a artei ca istorie a privirii/ a văzului, artista propune un exercitiu de poziţionare în gradul 0 al privirii. Blocajul, sincopa creativă, dar şi o programatică deconstrucţie a valorilor simbolice cu care este investit muzeul, videază imaginile de conţinut şi le reconfigurează într-un muzeu al lipsei de imagini. Este documentată astfel etapa incipientă, marcată de incertitudine şi amânare, a actului creativ – momentul purei potenţialităţi a spaţiului gol, a pânzei albe. Muzeul orb este o corporalizare a non-văzului – în cazul pânzelor, imaginea se sustrage privirii prin obturare, prin acoperire, sau, vorbind despre grupajele fotografice, prin regresia la infinit. „Alungat din spaţiul privilegiat al centrului“, privitorului i se propune un spaţiu hibrid, un muzeu ale carui imagini se ofera ca lipsă, ca absenţă. În Muzeul Orb, privirea nu mai functionezază ca un instrument de auto-recompensare senzorială. E vorba despre o privire frustrată, nesatisfacută. Muzeul Orb nu oferă repere vizuale ci propune un cadru ideatic ce glisează de la teoria anti-vizualităţii a lui Irigaray la obsesia enucleării din textele lui Georges Bataille.

Silvia Saitoc

RISCURI MECANICE //Afise securitatea muncii

17.03.2010

MISCELLANEOUS Razvan Boar

20.01.2010

mihai_u & adrian_p

08.12.2009

Titlul expoziţiei reprezintă unul din filtrele de analiză prin intermediul cărora artiştii – Adrian Popescu şi Mihai Ungureanu – investighează posibile puncte de tranziţie între material şi digital.
Deşi subiectul lui Adrian Popescu este decupat din zona arhitecturii urbane (blocul tip) iar cel al lui Mihai Ungureanu este preluat din mediul digital (iconuri, mesaje de întâmpinare sau operaţiuni de re-configurare) cei doi se întâlnesc într-un spaţiu hibrid unde demersurile lor converg şi se întrepătrund la nivel conceptual. Chestionând raportul dintre tehnicile artistice tradiţionale şi mediul digital, adrian_p “proceseză” în picturile sale imaginile ca şi cand aceastea ar fi trecute printr-o operaţiune de compresare, printr-un filtru “pixelate” sau printr-un proces de mărire a rezoluţiei. Sculpturile lui mihai_u sunt rezultatul unui proces invers, reprezentând transpuneri ale interfeţelor digitale în structuri rigide ce redau, asemenea unui screenshot, instantanee din imagistica GUI.
Odată transpuse în noul mediu aceste elemente îşi pierd funcţionalitatea, devin in-utilizabile, relicve ale unui sistem de operare a cărui interfaţă îşi pierde transparenţa în măsura în care îşi capătă autonomia şi materialitatea. Izolarea cadrelor digitale (ale interfeţelor sistemelor de operare, filtrelor de procesare ale imaginii şi ale “sinelui virtual”) şi îngheţarea acestora într-un alt tip de interfaţă, cea a galeriei, propune o critică a mitului transparenţei aşa cum poate fi aceasta înteles în relaţia artist- public, utilizator – sistem de operare, sinele ca avatar şi celălat.

AVEM UN LOGO. CE ATI FACUT CU EL?

20.11.2009

Tets Ohnari

27.10.2009

Undecisive Moments

8.09.2009, 19.00

Atelier 35, Str. Selari, Nr.13, curator Michele Bressan
 
“Imaginile ce compun seria “Undecisive Moments” nu se vor o incursiune într-un tunel al groazei, dar reprezintã o arhivã de clipe asupra cãrora mintea încã nu a aplicat niciun filtru al constiintei, clipe la care sã revii pentru a te identifica sau pentru a încerca sã ghicesti situatiile din spatele lor, asa cum spune chiar Cãtãlineanu însusi: Nu încerc sã gãsesc o explicatie complexã pentru un anumit tip de imagini, mai ales pentru cele fatã de care simt un puternic sentiment de pierdere, de nostalgie cronicizatã. Clipa declansãrii se petrece în trecut la mine si nu are nicio legãturã cu recunoasterea într-o fractiune de secundã a unui eveniment, simultan cu precisa organizare a formelor.

Michele Bressan

Isus Vine

25.07.2009
Artistul Poporului

 

TRANSLATION EXPERIMENT

Nadine Arbeiter – 25.06.2009

DATA EXCHANGE

25.05.2009

FASHION PREY

07.05.2009

IERI, AZI, MAINE

Raluca Preda

24.04.2009

TEAM LOFI

Ilinca Diaconescu / Tudor Ene

27.02.2009

BUCHAREST: A PORTRAIT

Sarah Evans

12.02.2009

1980

14.01.2009

Michele Bressan

curator: Mircea Nicolae

In anii ’80 s-a demolat Bucurestiul, au inceput sa scrie optzecistii, s-au nascut mai multi copii decat in alte perioade. Blocurile de locuinte s-au umplut cu oameni veniti de la tara, din casele demolate, sau din alte parti ale Romaniei. A urmat o perioada cu lipsuri de toate felurile. Nu era curent, nu era apa, nu era de mancare. O generatie intreaga si-a trait copilaria crezand ca lumea e un loc in care se poate trai cu zambetul pe buze. Parintii si-au facut poze intre ei, dar si copiilor lor, ca sa le ramana ceva. Si ce-a ramas? Locurile de joaca dintre blocuri, interioarele aproape infricosatoare, stangacia si o melancolie acuta. O tara intreaga ca un caleidoscop de curiozitati inutile si triste. Unele lucruri sunt infipte mai adanc si dispar mai greu. Blocurile raman, interioarele lor conserva o intreaga perioada. Oamenii nascuti atunci vad si traiesc alte lucruri, dar seara dorm langa un bibelou si-un mileu. Arhivele de familie sunt compuse din poze, filme, obiecte, sufragerii si peisaje urbane. Fotograful e tehnicianul care administreaza cutiile cu amintiri. In ele gaseste poze cu el cand era mic. Dar nu se uita la jucarii, sau la imprejurari. Vrea doar sa stie cum s-ar putea face aceeasi poza, ce marca e aparatul, in ce cartier e locuinta. Oare s-ar putea ajunge din nou acolo? Fotografiile de amator si pozele de familie sunt punctul de pornire. Ele formeaza ochiul potrivit unei anume estetici. Prin filtrul ei se zareste realitatea, puternic colorata de frici si fantasme. Expozitia are trei etape. In fiecare dintre cele trei saptamani spatiul de expunere isi va schimba infatisarea. (Mircea Nicolae)

UNSCULPTURED

22.11.2008

Sebastian Wickeroth

PEPENI SPARTI

10.10.2008

Bogdan Teodorescu

From : Bogdan Teodorescu
To : Ana Maria Costea, Paul Dunca, Iuliana Stoianescu …performance

Irina Bogdan, Emanuel Borcescu, Cristian Ciocau, Silvia Costin, Adina Ispas, Liliana Marin, Bogdan Teodorescu si Anca Vintila …pictura, digital print, colaj, instalatie

Stefan Dan, Irina Gheorghe, Nicu Ilfoveanu si Alina Popa …fotografie
Tiberiu Bleoanca, Stefan Ciuca, Alexandru Ionita si Cristian Vararu …muzica

“Proiectul se va considera o suma de actiuni si rezultate pe seama unui experiment fundamentat pe chestiuni estetice. Mai multi participanti, urmariti in demersurile lor artistice sau ne-artistice de curator, vor pune in discutie tema frumosului si efemerului, pornind de la spectacolul unui pepene spart, taiat, transat, rupt, gustat.

Finalitatea materiala tine sa intregeasca o colectie de produse artistice diferite : fotografii, picturi, piese video si multimedia, instalatii, performance, s.a., dupa cum se va impune pe parcursul desfasurarii proiectului.

Proiectul isi propune sa dezvaluie resorturile estetice ale unei gustari legate de imaginea boemei, a memoriei gustative, a dichisului chiar. Impreuna cu acestea vor fi adaugate si ipotezele unei teme de cercetare care sa tina cont de locul pepenilor in imaginile artei vechi si noi, dintr-un spectru cultural aproape complet.

De asemenea, proiectul doreste sa atinga tema efemerului avand avantajul unei ilustratii sugestive : strivirea pepenilor, imagine cu o incarcatura putenica, prin contrastul delicatetei unui fruct totusi mare si gestul eliminarii lui, la un loc cu oferta sa culinara”.

Bogdan Teodorescu

CARGO – Among Houses

07.10.2008

Proiectul Cargo isi propune sa prezinte intr-o maniera neconventionala arta ceheasca contemporana, pe plan international. Interventii urbane inspirate din specificul local vor colora pentru cateva saptamani locatii atipice in orasele – Bucuresti, Budapesta, Sofia si Moscova.

Cargo – Among houses / 7 octombrie / 19h30 / Atelier 35 / str. Selari nr 13 – prezentarea proiectului

5-9 octombrie / 6 locatii din Bucuresti:
Atelierul lui Daniel – Str. Remus nr. 9 (zona Piata Traian)
Club Fabrica – Str. 11 Iunie nr. 50 (zona Parcul Carol)
Casa lui Alexandru Dumitru – Str. Alizeului nr. 39 (zona Piata Crangasi)
La Baricade Club – Str. Radu Voda nr. 23 (zona Piata Unirii)
Zanga’s house – Str. Piata Amzei nr. 10, bloc 22, sc.A, ap.7 (zona Piata Romana)
Andreea’s courtyard – Str. Logofat Stoici nr.20 (zona Piata Universitatii)

10-30 octombrie / Club Fabrica

EUROMANIAC

5.09.2008
Benedek Levente

Benedek Levente isi propune un experiment – acela de a reprezenta imaginea stereotipica a Romaniei in contextul european.
« Odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, fenomenul autopromovarii si al autoidentificarii a devenit mai accentuat in peisajul “mioritic” romanesc. Pe mine m-a interesat o identitate falsa care este promovata si hipermediatizata in mass-media romanesti, folosind elementele si figurile reprezentative si specifice ale acestei identitati. […] Am incercat sa reprezint prima mea impresie despre Romania actuala pornind televizorul. »
Benedek Levente a absolvit cursurile si studiile postuniversitare ale Universitatii de Vest din Timisoara.

I WALKED THE WORLD ALONE

22. 07.2008
Eliza Zdru

Marti, 22 iulie, 2008, incepand cu ora 19.30, se deschide expozitia de fotografie „I walked the world alone” a Elizei Zdru, la Atelier 35, in Str. Selari, 13, Bucuresti. Expozitia va fi vernisata de Francisc Mraz.

Fotografiile acestei expozitii sunt marturia unei explorari a ideii de izolare – izolarea fiintei umane in imensitatea spatiului terestru, izolarea individuala in mijlocul multimii celorlalti, singuratatea.

„Cred ca fotografia ca mijloc de expresie mai mult sau mai putin artistic este poate cea mai potrivita instanta care sa exploreze aceasta tema – prin instantaneul care fura momentul fugitiv in care singuratatea devine vizibila, dar si prin compozitia premeditata”, spune Eliza Zdru.

Folosind atat tehnologie digitala cat si clasica, pe film fotografic, Eliza prezinta o serie de fotografii de strada, neprelucrate, brute. Eliza Zdru a absolvit Facultatea de Cinematografie a Universitatii Media, sectia regie. A ajuns la film prin fotografie si se reintoarce continuu la aceasta sursa de inspiratie.

BUCHAREST – FRAGMENTS IN A BOX

4.07.2008

exhibition and workshop
Greta Hoheisel si Norbert Lang

„Bucharest – fragments in a box” se refera la amalgamul constant de sunete ale orasului, la peretii caselor pe langa care trecem, la franturile conversatiilor pe care le auzim pe strada – caci toate sunt fragmente de care ne lovim zilnic, carora insa nu le acordam atentie aproape deloc. Nu este o viziune pompoasa si spectaculoasa asupra orasului, ce formeaza relatia noastra cu el, ci este vorba de intamplarile aparent accidentale si fragmentare.

Pentru cautarea acestor fragmente, fotograful german Greta Hoheisel si artistul audio Norbert Lang au stat in Bucuresti aproape un an. Trei cutii de lemn, asa numitele „peep-boxes”, dotate cu casti audio si lentile de tip lupa sunt mijloacele folosite pentru fotografiile si inregistrarile audio de teren captate de cei doi in aceasta perioada. Astfel, ei se folosesc de un mijloc de exprimare din secolele 18 si 19: cutiile, care se perindau din balci in balci sa prezinte curiosilor imagini ale tarilor apropiate sau indepartate sau scene mitologice. Si dupa cum prezentatorii obisnuiau in trecut sa comenteze ceea ce era aratat, „Bucharest – fragments in a box” este dotat cu casti audio, pentru a asculta sunetele inconjuratoare ale orasului. Astfel, sunetul si fotografia se comenteaza reciproc si produc un portret schita al Bucurestiului, perceput cu urechile si ochii unor straini.

In cadrul vernisajului la Atelier 35, se lanseaza si materialul „Bukarest | Bucuresti – fragmente”. Este vorba de un catalog hibrid de expozitie – un caiet si un CD – ce contine fotografii, text si sunete – trei componente distincte ce se comenteaza unul pe celalalt.

Concentrarea sunetelor de zi cu zi ale Bucurestiului si crearea capacitatii de a observa senzatiile mediului fonic inconjurator vor forma de asemenea si subiectul workshop-ului „Listen to: Bucharest”, ce va fi sustinut in perioada 16 – 18 iulie 2008, intre orele 17.00 – 20.00, la Atelier 35.

Proiectul este realizat de: MitOst e.V. si gazduit cu mandrie de Atelier 35.

Sprijinit de: MitOst e.V. si Schering Stiftung
Parteneri: Gruenrekorder (Label for soundscapes and electronic music / Frankfurt), Stellwerk (Kassel), ICR (Vienna), Kulturama (Hildesheim)
Sponsorizat de: Teaha (Bucuresti)
Partneri Media: Ziua.ro, CMYK

STOP SEARCHING FOR THE TRUTH

17.06.2008

Patrick Wagner

Aflat la finalul stagiului bursei de studii in cadrul Universitatii de Arte Bucuresti, Patrick se prezinta pe sine:
„I came here looking for a more <classical> approach to art, to counterbalance the more conceptual teachings of my university in Germany. However, upon walking across Piata Victoriei, I suddenly had the revelation that I should stop looking for what I do not want to find anyway”, spune Patrick.
Incepand cu marti, 17 iunie, cei interesati pot vedea la Atelier 35 o serie de gravuri croite impreuna. De asemenea, va fi disponibil si un preview al unei animatii inspirate de poemul lui Baudelaire „A journey to Kythera”, care isi propune sa povesteasca folosindu-se de tehnica gravurii.
„Journey to Kythera is a reocurring theme in my graphic work. Baudelaire’s poem is maybe about the torment of love, and my Kythera works, both the older prints as well as the newer animation are attempts to translate this into printmaking”, spune artistul.
Patrick Wagner este un artist care a trait si a lucrat in Norvegia, Suedia, Japonia, Germania si acum si in Romania. Mai multe detalii despre artist puteti gasi pe site-ul sau http://www.nymphomation.de/indexe.html.

LA IARBA VERDE

31.05.2008

Raluca Preda

“La iarba verde” este prima expozitie personala semnata Raluca Preda si se refera in primul rand la timpul liber, la procentul de atentie pe care ni-l acordam, la evadarea din rutina cotidianului – prin a vedea un film sau a merge la o plimbare in parc.

„Oriunde am calatori in vacanta suntem dependenti de obiecte, fie ele masini, fie mobil, haine, laptop sau mici suveniruri; rareori facem exceptii. Am cules astfel de lucruri, unele banale, altele cu valoare sentimentala sau nimicuri pe care regrupandu-le in desenele mele am creat o poveste, un mic univers pe care l-as incadra oarecum in absurd, cu mici note pop art”, spune Raluca Preda.

Raluca Preda foloseste in expozitia sa tehnici diverse, de la desene in penita combinate cu creioane colorate pana la colaje de obiecte si litografii, acestea din urma fiind create in timpul unui stagiu de bursa Erasmus petrecut in Cehia in 2007.

Publicul este invitat asadar sa priveasca, dar si sa interactioneze cu „iarba verde”, si, daca doreste, cu cateva obiecte pe care le pune la indemana artista.

URBAN WAVES

20.05.2008

Dani Macovei Zanga

OTAKU FESTIVAL 2

17-18.05.2008

Festivalul are ca scop sa ofere o platforma unde iubitorii culturii contemporane japoneze si ai artei contemporane romanesti inspirate din aceasta cultura sa se intalneasca timp de doua zile, pentru schimburi de idei, de experienta, participare la evenimente interactive etc.

In cadrul festivalului vor avea loc un workshop de jucarii personalizate, realizat de Otaku in colaborare cu Pisica patrata, un fashion show realizat de Ancient Future Designs in colaborare cu inkamon si happy fish, prezentari de cosplay (costume play) cu invitati de la ceainaria Yume din Cluj, concursuri de AMV-uri (anime music videos) coordonate de Sakura Project, expozitii de desen, proiectii de anime, documentare si film japonez. De asemenea, participantii la eveniment vor avea ocazia sa exerseze ilustratia digitala pe tablete grafice WACOM, sa participe la concursuri diverse sau sa testeze cele mai noi jocuri video WII.

In cadrul Otaku Festival va fi lansat nr. 4 din revista Otaku Magazin, avand ca tema kaidan. In timpul zilei vor avea loc doua concerte pe 8bit sustinute de Minus si MOLOH. Seara va avea loc un concert al invitatilor speciali ai evenimentului, trupa Gothika din Tokyo, Japonia, urmat de un after party cu Gojira.

PICTURA

01.05.2008

Constantin Caragea

WANNABE. EXERCITII DE VIZIBILITATE

08.04.2008

Oana Toderica

Wannabe este folosit in sensul de want to be/vreau sa fiu, cineva care aspira la un rol sau pozitie, in cazul acesta, la statutul de artist.

Tinerii artisti sunt undeva intre emerging artists si wannabes. Aspiranti la afirmare, exprimare, dezvoltare, dar si integrare in sistemul artistic, intre dorinta de comunicare si cautarea unor repere, tanarul artist este o categorie speciala in contextul artistic actual.

Exercitiile de vizibilitate sunt o abordare personala si autobiografica, un proces de analiza critica a factorilor care determina “productia” artistica contemporana. Exercitiile in vederea obtinerii vizibilitatii le practica oricine, constient sau nu. Iar orice activitate artistica devine un exercitiu de vizibilitate care ne imbogateste experienta si ne pregateste pentru etapele viitoare.

LA MACHINA TELURICA

21.03.2008
Iulia Florea

“Propun o atitudine amar ironica, o vizualizare ad-literam a omului legat de masini sau in prelungirea caruia se configureaza elementul tehnocrat. Exista „unul” ca individ uitat in stare latenta, in solitudine sau necomunicare. Exista relatia insului cu obiectul, in speta masinaria, ca element al posesiunii sau al posedarii. Entitatea Om, recipient al unor continuturi ideatice, devine vas purtator de continuturi si constiinta a nenaturalului, a nefirescului mecanicist. <> e depersonalizat, dezumanizat. E segmentat si ecranat, devenit el insusi nenatural si obiect. <> este substantivul comun al carui atitudine este aceea de acceptare. Nu e dramatic, e neputincios, iar mijloacele tehnologice il imobilizeaza. Nu se misca, nu schiteaza vreun gest, ci pur si simplu sta legat de suprafata panzei si de obiectul masinistic”. (Iuliana Florea)

SCULPTURA AZI – 4 DISCURSURI

29.02.2008
Cosmin-Florin Moldovan, Miruna Moraru, Anamaria Serban, Tamas Attila

VREAU SA FIU SUPEREROU

08.02.2008

Andrei Beridan

OFFICE

22.01.2008

Alina Samoschi

“Office” a pornit de la ideea unui tip de inregimentare sociala a indivizilor, asupra caruia Alina Samoschi propune un moment de reflectie. Intr-o maniera grafica, minimalista in reprezentare, utilizand iconuri repetitive ce iti induc ritmul monoton al starii provocate de « office », Alina ni se prezinta pe sine si ne dezvaluie spatiul ce-i delimiteaza activitatea.

„Regimul de lucru si stilul de viata este marcant si caracteristic pentru o importanta categorie de tineri din orasele mari. Propunerea mea este un comentariu cu tenta autobiografica legat de acest stil de a trai, in care munca la birou devine cel mai important lucru in economia intereselor personale ale individului, ii ocupa cea mai mare parte din zi, ii acapareaza toata energia, dar si interesul pentru orice altceva ar putea tine de viata personala. Fiecare zi seamana cu precedenta, iar ideea de calendar devine inutila, caci se stie dinainte ce urmeaza, dupa cum se stie si ceea ce a fost”. (Alina Samoschi)

Alina Samoschi este absolventa a Facultatii de Arte Plastice, sectia grafica(promotia 2003) si a Masteratului in Arte Vizuale(promotia 2005), ambele din cadrul Universitatii de Arte, Bucuresti. A participat la numeroase expozitii nationale si internationale, este membru al Clubului Ilustratorilor din ianuarie 2007 si in prezent este graphic designer la o organizatie din Bucuresti.

ATELIER DE CREATIE – FILM EXPERIMENT

17.12.2007

IN BECI SE FACE VIN

14.12.2007

Ana Dutia

TIBET

15.11.2007

Sergiu Matei

MIHAI UNGUREANU

01.10.2007

Mihai Ungureanu

COZMONAUTICA

24.09.2007

Veniti din timp, rezervati-va locuri, aduceti cu voi saci de dormit, izopren, perne, paturi si protectie contra frigului spatial, etc., precum si alte device-uri necesare somnului profund.

Program de bord: prezentare si jucarii de colectie Star Wars (Andy Sinboy), prezentari despre mitologie si Luna (Adrian Sunca de la Observatorul Astronomic), atmosfera sonora spatiala si sleep concert (Victor Plastic, Cote, noiz.less, susma), filme documentare (Cosmos, BBC Space, Space Exploration, si altele).

Ofiter de bord: Stefan Tiron aka Megatron (0728 374 007); pilot: Raluca Doroftei (0726 809 403); moonwalker: Sorin Paun aka noiz.less.

Detalii despre istoricul proiectului: http://cozzzzzzzzzmonautica.blogspot.com/.

Evenimentul are loc cu ocazia finisajului expozitiei THE MOON, semnata de Sorin Paun (ce este deschisa pana in data de 25 septembrie, inclusiv) si este organizata de Atelier 35 in colaborare cu ASCNOU (Agentia Spatiala de Calatorii Nocturne la Originile Universului) si Observatorul Astronomic (http://www.astro-urseanu.ro).

ATELIER 35 DESPRE ATELIER 35

09.11.2007

In cadrul evenimentului, vor fi prezentate materiale documentare audio-vizuale despre ce a insemnat Atelier 35 (din anii ‘70 pana in prezent), dintre care mentionam interviuri luate unor critici de arta(ex. Adrian Guta) si artisi consacrati(ex. Ion Grigorescu) si imagini din cadrul celei mai mari expozitii Atelier 35 din toate timpurile, care s-a desfasurat in 1988, la Baia Mare. De asemenea, pe 9 noiembrie 2007 se vor lansa site-ul asociatiei, obiectivele ei, inclusiv apelul de proiecte expozitionale pentru tineri artisti. Si tot pentru tineri,pregatim un afterpartz intre 20.30 si 00.00.

Prin acest eveniment, Atelier 35 isi propune sa se (re)lanseze ca un spatiu destinat tinerilor(pana in 35 de ani), ce promoveaza cercetarea experimentala, new media si comunicarea intre medii.

THE MOON

11.09.2007
Sorin Păun
Curator: Raluca Doroftei

Proiectul reprezintă o instalaţie amplă – object & sound, cu texturi variate. Dintre elemente amintim : lucrări de dimensiuni 70/100 cm realizate în tuş, peniţă şi laviu, reprezentând faze ale Lunii ; lucrări pe pânză de diferite dimensiuni reprezentând Luna, dar şi detalii ale acesteia realizate în acrilic, alb şi negru, cu puternice contraste; schiţe, desene, precum şi o uriaşă hartă schematică a Lunii bazată pe realitatea ştiinţifică oferită de cercetători, ce va fi uşor investigată, punându-se în contrast viziunea artistului/ artistică şi cea ştiinţifică – toate acestea însoţite de un fond sonor special creat de către artist în vederea întregirii atmosferei lucrărilor.

“Prin imagini şi sound încerc să atrag privitorul/ascultătorul într-o călătorie în jurul Lunii şi implicit în jurul şi înlăuntrul existenţei şi a preocupărilor mele recente “. (Sorin Păun)